Odă libertății în bucătărie

Intens mediatizat, hoinar prin toate bucătăriile lumii – de la cele extrem orientale la cele inuite – Gordon Ramsay, un “chef” de talie internațională, face parte din altă categorie decât cea descrisă mai sus.. L-am văzut în numeroase rânduri la TV și am constatat, de fiecare dată, că profilul său nu se potrivește cu cel al bucătarului autocrat. E întotdeauna dispus să învețe, și nu doar din politețe, descoperă trucuri și mirodenii noi cu bucuria unui copil și, mai ales, e dispus să-și joace prestigiul în concursuri “nearanjate”, unde nu câștigă întotdeauna, dar unde totdeauna știe să piardă.

Atipicul Ramsay a ajuns, recent, în atenția gurmanzilor de la noi, printr-un album de o factură la fel de neobișnuită ca și bucătarul care l-a conceput. Despre ce e vorba: o carte de format mare, cu foile prinse în șină metalică, împărțite în trei module/ fascicule. Cel de sus descrie gustări, hors-d’oeuvres, amuse-gueule, supe, cel de-al doilea – feluri principale și, în fine, cel din josul paginii, deserturi. Toate – amplu și sugestiv ilustrate. Interesante, fiecare în parte, ele își sporesc sensurile pentru că pot fi combinate în nu mai puțin de 140.000 de moduri.

Libertatea celui care vrea să se inspire din gândirea gastronomică a lui Ramsay este uriașă, pentru că meniurile pot fi fixate după bunul plac (potrivind oricare dintre rețetele de felul 1, 2 sau 3 pe aceeași pagină, astfel încât să le ai sub ochi în momentul în care începi să le prepari) sau pur și simplu aleatoriu, deschizând fiecare fascicul la întâmplare. Dacă felurile “rimează”, doar dumneavoastră puteți spune.

Gordon Ramsay, “Meniul perfect”, Editura Litera, București, 2012