Tu te-ai fi angajat pe tine la 20 de ani, așa cum erai atunci?

Una dintre întrebările pe care le pun celor care sunt invitați la emisiunea Viața ta e un business, de pe postul de televiziune Aleph Business, este: „Tu te-ai fi angajat pe tine la 20 de ani, așa cum erai atunci?”. Cei mai mulți dintre ei, care au ajuns în poziții de top, spun că da. Au mai fost câțiva care au zis că nu.

Nimeni nu știe cum va evolua cineva pe care îl angajezi la 20 de ani, când de-abia termină o școală sau într-o variantă fericită, se angajează încă de pe băncile școlii. Când ești la început, n-ai niciun fel de experiență, nu știi ce te așteaptă, iar în primul rând, cel care te angajează nu știe la ce să se aștepte.

Angajarea oamenilor este o loterie, a spus Florin Stoian, fondator și CEO, Milluu, o platformă de management al proprietăților. Acum un deceniu a fost unul dintre cei care a pus pe picioare aplicația Star Taxi, pe care a vândut-o ulterior, între timp mai făcând și Yellow Menu.

O companie, când angajează pe cineva de la zero, nu are nimic de pierdut, doar un salariu de începător. Atunci când angajezi manageri, directori de top, CEO, în joc sunt mult mai multe lucruri, începând de la pachetul salarial până la viitorul companiei.

Recrutarea managerilor de top este una dintre principalele probleme cu care se confruntă antreprenorii români, dar și multinaționalele.

Companiile românești încă nu au acest exercițiu de recrutare și de aceea întâmpină probleme în formarea unui management independent, care să nu depindă de proprietarul companiei.

În multinaționale procesul este mai strategic, cu o experiență mai îndelungată și mai obiectivă.

Cei de la HR, care primesc taskul de a angaja oameni, se uită în primul rând la CV, candidatul sau candidații să aibă note mari, să aibă diplome, să aibă cât mai multe cursuri de pregătire,  să aibă cât mai multă experiență. Șefii angajează mai degrabă pe bază de feeling și mai puțin pe bază de CV.

La întrebarea adresată invitaților de la Viața ta e un business „Când angajezi pe cineva, la ce te uiți prima dată? ”, toți spun că la atitudine. Dar cum poți să descoperi atitudinea în 30 de minute sau într-o oră, cât durează un interviu? Când compania este mică, când echipele sunt mici, cineva cu atitudine, cu o energie pozitivă, iese în evidență. Dar când sunt organigrame mari, echipe mari, companii mari, „atitudinea” iese în evidență în ani, pentru că trebuie să spargă barierele inevitabile dintr-o companie mare. Acolo ies mai mult în evidență rezultatele financiare palpabile. Dar ce te faci dacă nu lucrezi în vânzări?

Companiile românești au crescut până la un anumit nivel, au avut rezultate remarcabile, dar totul a depins de proprietar și de cercul lui apropiat, care în timp s-a obișnuit cu stilul de management al antreprenorului.

Problema se pune când trebuie să aducă pe altcineva, din altă parte, care devine un intrus în acea companie și, bineînțeles, trebuie să facă față rezistenței organizației. Foarte puțini reușesc să înfrunte cercul zero, format în timp de către antreprenor. Cineva poate să aibă o atitudine superepozitivă, dar nu va putea să spargă gașca formată în jurul antreprenorului.

În multinaționale, de multe ori se preferă aducerea unui manager din afară atunci când se pune problema unor schimbări sau unor restructurări, pentru că acesta nu vine cu acel bagaj intern de relații, care la un moment dat nu mai este un activ, ci un pasiv.

Fiecare dintre noi a beneficiat de un noroc la începutul carierei, la primul job, atunci când cineva a luat decizia unei angajări în câteva minute, doar pe baza unei simple conversații. Indiferent ce s-ar spune, nu poți să-ți dai seama de atitudine, într-un mod obiectiv, la început.

Deși mulți nu recunosc, cine te recrutează prima dată are cea mai importantă contribuție într-o carieră. Pentru că ți-a dat șansa să capeți prima experiență, să poți să-ți arăți atitudinea.

Iar întrebarea din titlu rămâne valabilă.

(cristian.hostiuc@zf.ro)