Trebuie să le vindem copiilor noștri România de astăzi și cea care ar putea să fie, ca o alternativă mai bună față de străinătate

Toate sunt doar niște cazuri izolate, dar aud și văd în jurul meu copii plecați la studii în afară, pe care le-au terminat, care se întorc în țară în încercarea de a-și găsi și de a-și face mai degrabă un viitor aici decât în străinătate.

Pentru ei, a rămâne în străinătate după studii nu mai este singura opțiune. Și România a devenit o alternativă bună, pentru că s-ar putea să își găsească mai repede un job aici decât în afară. Ei descoperă că în țară se pot baza pe relațiile părinților și pot avea acces mult mai repede în niște companii, chiar multinaționale, în care în străinătate le-ar fi mai greu să intre.

Din punct de vedere salarial, ca cifre, salariul din afară este în continuare în valoare nominală mai mare decât în țară, dar în România costurile sunt mult mai mici, începând și terminând cu chiria, care este cel mai mare și cel mai important cost.

Când acești copii trag linie și văd cu cât rămân în mână în afară, că e Londra, Amsterdam, Viena, Paris, München, Rotterdam, Milano, Roma, Madrid sau alte orașe, descoperă „România”. Că nu este chiar așa rău în această țară.

Când erau la studii în afară, părinții le-au plătit școala, chiria, plus, le-au dat bani de buzunar, adică mii de euro pe lună. Dar acum, când au terminat școala și trebuie să o ia pe cont propriu, adică să-și plătească din buzunarul propriu, din salariul pe care îl au cea mai mare parte a cheltuielilor, văd că la finalul lunii nu prea rămân cu mulți bani.

Plus că piața muncii din străinătate este extrem de competitivă, trebuie să se lupte cu toate neamurile din această lume, trebuie să facă față asiaticilor, care muncesc 25 de ore din 24, plus că nu au rețeaua de relații a părinților care să le asigure un acces la joburi mai bune, mai bine plătite imediat după angajare etc. Iar toate aceste lucruri încep să conteze tot mai mult.

În anii ’90-2000 și imediat în primii ani de după criza din 2008-2009, pentru o parte dintre români, chiar pentru părinții lor, a pleca la muncă în străinătate era singura alternativă. În țară salariile erau mici la vremea respectivă, nu erau foarte multe poziții, chiar se făceau restructurări în multe sectoare și a pleca în afară era cea mai bună soluție.

În ultimul deceniu, în România, în special în orașele mari lucrurile s-au schimbat, salariile de intrare și de middle s-au triplat și respectiv dublat, cursul valutar leu/euro a rămas stabil, ceea ce a ridicat enorm de mult puterea de cumpărare în euro a salariilor din România. În Europa de Vest salariile au crescut foarte puțin, doar câteva procente, în timp ce costurile de acolo au crescut foarte mult, în special la nivelul chiriilor și prețul apartamentelor/caselor.

În aceste condiții, cu creșterea economică și de business înregistrată, România nu mai este o paria, ci chiar a devenit o alternativă la masa discuțiilor pentru o anumită clasă de români.

În date statistice, orașele mari din România s-au apropiat foarte mult de media orașelor din Europa ca nivel al puterii de cumpărare și al nivelului de trai. Nu mai suntem la 50-60% din media Uniunii Europene, ci la 80-90% și chiar 120%, cum este Bucureștiul.

Iar copii care nu au plecat la muncă ci la studii văd cum în țară nu este chiar atât de rău, mai ales când este vorba de prietenii pe care îi au, de joburile la care pot să aibă acces cu studiile pe care le-au făcut în afară. Plus că acasă este acasă, nu trebuie să plătești tu cheltuielile legate de casă, de întreținere, așa că s-ar putea să-ți rămână mai mulți bani decât dacă ai fi pe cont propriu în afară.

Bineînțeles, nu este un fenomen de masă, pentru că nu toți copiii plecați la studii se întorc imediat în țară, dar încep să văd din ce în ce mai multe cazuri care consideră România o țară valabilă pentru viitorul lor. Este mult mai ușor să ai acces la poziții mai bune, poți să urci mai repede în organigramă, poți să pleci din România ca expat la muncă în Europa cu toate avantajele care decurg din poziția de expat, și să nu uităm lucrurile legate de costuri, în special costul de a avea propria casă, propriul apartament. În Europa acest acces este mult mai restrictiv.

Anul trecut, la ZF Live, Ciprian Păltineanu, CEO al Inspet Ploiești, o companie care activează în industria serviciilor pentru infrastructura de gaze, fost bancher și în România și la Londra, cu studii la Londra la începutul anilor 2000, a spus că acum trebuie să le vindem copiilor noștri România, ca să vină și să rămână aici.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)