The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living

Pentru a doua oară într-un timp scurt intru într-o zonă nu foarte confortabilă pentru mine, iar “opera de artă” pe care o puteți admira este grăitoare. Nu, nu greșiți, este un rechin mort, scufundat într-un bazin plin cu formaldehidă. Lucrarea se numește “The Physical Impossibility of Death in the Mind of Someone Living” și este creația din 1991 a unui ins pe nume Damien Hirst, cel mai important membru al grupării “Young British Artists” care a dominat scena artistică britanică deceniul trecut. Hirst este și cel mai bogat artist britanic, cu o avere de aproape 300 de milioane de euro.

Chestia cu rechinul mort este printre primele dintr-o serie de lucrări ce exhibă animale moarte. Rechinul s-a bucurat de succes, pentru că a fost cumpărată de un milionar, care a vândut-o unui manager de hedge fund cu o sumă cuprinsă între 8 și 12 milioane de dolari. Criticii curajoși o socotesc o lucrare iconică a noului curent artistic din Marea Britanie, iar susținătorii calităților lui Hirst nu au abdicat nici măcar atunci când sărmanul animal s-a împuțit și a trebuit schimbat, în 2006, cu alt rechin. (Iată aici o chestiune interesantă: mai este aceeași operă de artă?)

Personal nu-l admir nici pe Hirst și nu-i admir nici opera. Cred că în momentul în care ești dispus să treci de niște limite doar pentru faimă, bani, pentru a părea interesant – iar Hirst a făcut-o: a aplaudat, de exemplu, teroriștii din 11 septembrie, pentru realizări de excepție – te descalifici. Nu este un principiu foarte modern sau adecvat vremurilor în care trăim, dar eu așa cred în continuare.

Dar în ultimele două săptămâni m-am tot gândit la rechinul lui Hirst, ca la o bună reprezentare a Europei. În ultimele două săptămâni românii au tot primit lecții de la varii oficiali europeni, preocupați de soarta democrației dâmbovițene. Cunoașteți, nu insist. Dar, în tot acest timp, Europa se mișca, și se mișca într-un fel nu tocmai plăcut. Iată: 1. Bavaria, cel mai bogat land german s-a săturat să cotizeze miliarde de euro pentru restul țării și a anunțat că va ataca în justiție sistemul de distribuție al fondurilor federale.

2. Airbus a anunțat că va construi o fabrică în Mobile, Alabama, SUA, o investiție de 600 de milioane de dolari care va crea 1.000 de locuri de muncă directe și alte 3.000 indirecte. Totul, cu ajutor din partea statului, în valoare de peste 150 de milioane de dolari.
3. Fiat a anunțat tăieri de investiții de 500 de milioane de euro în Europa și suspendă temporar producția la unele fabrici; Peugeot anunță că va închide o fabrică din Franța și va elimina 8.000 de locuri de muncă, pe lângă alte 6.000 anunțate deja.

4. ArcelorMittal închide sau reduce producția mai multor furnale europene.
5. Circuitul auto de la Nürburgring, o legendă, va intra oficial în faliment și este cât se poate de posibil să dispară de pe harta întrecerilor auto.
Toate știrile de mai sus sunt din ultimele două săptămâni, perioadă în care, repet, pare că oficialii europeni nu au alte griji decât democrația și justiția dâmbovițeană.

În timpul acesta companii emblemă pentru Europa, ca Airbus, își caută sălaș în țara Boeing, locurilor emblemă pentru Europa, precum Nürburgring, le este refuzat ajutorul, iar mii și mii de slujbe se evaporă. Știu despre globalizare și restul clișeelor, dar menirea liderilor europeni ar fi, în mintea mea, să creeze alternative la miile de slujbe pierdute și la miliardele de euro din investițiile amânate. La fel cum mă aștept să facă și premierul Ponta.

Și nu o să înțeleg niciodată de ce simt nevoia și care este explicația modului în care se comportă politicienii, fie ei la Bruxelles sau la București: asemeni preoților mayași, care jertfesc și omoară oameni la nesfârșit, pentru că nu știu și nu se pricep la altceva. În timp ce în jurul lor civilizația se prăbușește, iar ei nu înțeleg asta
Europa este, iertată-mi fie apropierea, asemenea cadavrului de rechin expus de Damien Hirst în bazinul de oțel și sticlă: o biată rămășiță a gloriei trecute, o imagine a puterii duse, plimbată de niște târgoveți abili pentru a mai scoate un bănuț. Asta înainte ca stârvul să se împută și să putrezească de tot.