Secretul PNRR și al banilor de la UE: Condițiile extrem de dure pe care le-a acceptat guvernul

♦ Romania se aștepta să facă, prin PNRR, trenuri electrice și spitale noi, dar trebuie să mărească vârsta de pensionare și să reducă deficitul la pensii ♦ Mircea Coșea, profesor de economie: Din planurile pe care le-am studiat, România este singura țară care a acceptat sau și-a asumat aceste condiții.

Întregul pachet alocat Româ­niei din NextGeneration EU, 29,2 mld. euro prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) vine cu condiționalități, sub forma unui plan de reforme în mai multe sectoare. Reprezentanții Ministe­rului Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) au confirmat, pentru ZF, că atât componenta de granturi, cât și componenta de împrumuturi vin la pachet cu condiționalități precum reforme în sistemul de pensii, politica fiscală, salariile bugetarilor etc.

Mircea Coșea profesor de economie care a studiat planurile transmise către Bruxelles de mai multe țări europene, spune că România este singura țară care a acceptat sau care și-a asumat aceste reforme odată cu solicitarea fondurilor din PNRR.

„Din cât am studiat eu planurile, în 7 țări europene, să știți că nu am văzut nicăieri condiționalități pentru granturi cum le-am primit sau oferit noi. Sunt alte condiționalități care țin de reforme structurale: mărimea ponderii digitalizării și a economiei verzi”, a spus Mircea Coșea. Guvernul a publicat miercuri o sinteză a programelor finanțate prin PNRR, însă întreg planul va fi publicat în 2 iunie, la câteva zile după înaintarea programului către Comisia Europeană. Împreună cu PNRR, guvernul a trimis un document prin care își ia mai multe angajamente în diferite sectoare.

Pe zona sistemului de pensii, gu­vernul se angajează să elimine pen­sio­narea anticipată și „să co­releze vârsta de pensionare cu speranța de viață”. Reforma în politica fiscală are ca termen anul 2024, la fel și reforma companiilor de stat. De asemenea, până în 2023 guvernul se angajează să creeze Banca Națională de Dez­voltare, să implementeze reforme în domeniile justiției, administrației publice, decarbo­nizării, promovarea energiei regenerabile.

Toate condițiile aferente ba­nilor de la Bruxelles, fie granturi sau împrumuturi, trebuie îndepli­nite de Ro­mânia pentru a putea accesa fondurile.

Italia, care a luat și componenta de împrumuturi, și-a asumat de asemenea o reformă în piața forței de muncă, în condițiile în care penin­sula se confruntă cu îmbătrânirea și migrația forței de muncă: „Singură care a acceptat o reforma asemă­nătoare a fost Italia, care a acționat înspre reforma forței de muncă, pentru că are probleme cu migrația.”

Mircea Coșea continuă și spune că nu se poate face o comparație între reformele asumate de alte țări și cele pe care și le-a asumat România: „Sigur că nu putem face comparație între noi și ceilalți. La noi condiționalitățile sunt foarte dure și este un început de austeritate care se poate prelungi.”

Costin Lianu, economist, ridică pro­blema capacității instituționale de a folosi fondurile, o poveste veche în Ro­mânia, care are o carte de vizită slabă în atragerea și folosirea fon­du­rilor europene: „Evaluez partea de împrumut ca un semnal de alarmă la adresa politicilor publice și la adresa mo­durilor în care ne finanțăm, dacă avem sau nu o viziune. Dacă la ni­velul unei firme cerem că ma­na­gerul să aibă o viziune când cheltuie niș­te fonduri și mai ales când se îm­prumută, la fel și noi trebuie să avem un business plan pentru Ro­mânia“.

Este o discuție și în jurul componentei de granturi, în condițiile în care „banii gratis”, 13 mld. de euro din PNRR, ar urma să provină și din creșterea contribuțiilor statelor membre la bugetul Uniunii Europene. Componenta de împrumuturi este de 16 mld. de euro, bani care vor putea fi accesați la o dobândă mai mică decât cele din piață. Problema principală rămâne însă implementarea programelor de investiții, iar pentru o economie ca a României, spune Mircea Coșea, va fi greu să ajungă la un grad de modernizare similar cu economiile vestice.

„Noi avem o structura economică de un alt tip. Noi cu acest plan trebuie să mergem către 2030-2050 către un monolit economic la nivelul Uniunii Europene care să poată face față concurenței cu SUA și China. Economia europeană trebuie să fie consolidată, însă noi, de exemplu din perspectiva agriculturii, plecăm acum de la un punct în care erau alte economii europene acum 50 de ani.”