Opinie Rareș Măcinică, MBA managing director Lagermax AED România: Wēijī – sau despre Risc

De câte ori ne-am răspuns la întrebarea ce facem dacă într-o dimineață venim la birou și îl găsim mistuit de un incendiu? Nu mai sunt computere, imprimante, bibliorafturile cu documente nu mai există, iar pe de altă parte clienții trebuie onorați ca într-o zi normală de muncă.

Ce se întâmplă dacă, în timp ce lucrăm la un soft, un virus apare și distruge irecuperabil toată schema de programare folosită? Avem implementat un BCP (Business Continuity Plan)? Avem definite principalele categorii de risc cu impact major în business? Avem implementate măsuri de protecție în fața potențialelor riscuri? Un angajat într-o bancă poate frauda sistemul? Cum putem să eliminăm sau reduce potențialul pericol? Sau poate suntem nevoiți să ni-l asumăm?

Extrem de interesant este însă aspectul etimologic, fiind mai multe variante când vorbim despre originea cuvântului risc. Cuvântul risc de obicei este utilizat cu un sens negativ, însă el are și o latură pozitivă. Dacă ne uităm la originea lui din latină, „resecare” (a tunde cu sensul de a altoi, dar și de a îndrăzni), vedem că riscul nu înseamnă neapărat pericol posibil, însoțit de un sentiment de nesiguranță, imprevizibil, cauzator de pagube.

Dr. David Hillson, unul dintre cei mai mari specialiști în domeniul managementului riscurilor, scrie în cartea sa „Guide to Project Management Body of Knowledge” că riscul este considerat „un eveniment sau o condiție incertă care, dacă apare, are un efect pozitiv sau negativ asupra obiectivului stabilit. Riscul include atât amenințările asupra obiectivelor, cât și oportunitățile de a îmbunătăți aceste obiective”. Cercetătorii au mai descoperit și o foarte interesantă origine comună a mai multor termeni din italiană și spaniolă, anume o proveniență dintr-un cuvânt arab „rizk” ((„رزق“)). „Rizk” înseamnă tendința creaturilor de a aduna în viață pentru ele însele tot ceea ce le poate fi de folos, indiferent dacă este pozitiv sau negativ, bun sau rau.

„Rizk” este pregătit apriori, înainte de naștere, însă creaturile nu cunosc conținutul lui, cu toate că, inconștient, aleargă spre el să îl obțină. Iată că, potrivit acestor sensuri, Riscul înseamnă să cauți avantaje, oportunități, în sensul chiar de forțare a norocului. O altă origine interesantă este interpretarea din limba chineză: wēijī (“危机”).  Sunt de fapt două caractere care exprimă simultan într-un cuvânt două noțiuni opuse, de pericol (wēi (危)) ) și de oportunitate (jī (机)). Iată cât de bogat în sensuri este „Riscul”, valențe care mai departe ne arată complexitatea modului de evaluare și interpretare a riscului.
Sursele, clasificarea și tipologia riscurilor, este vastă.

Nu mi-am propus să o abordez din punct de vedere teoretic. Amintindu-le doar, găsim riscuri interne (de exemplu, confuzia creată de transmiterea unui mesaj neclar din partea managementului în privința responsabilităților), riscuri externe (politice, concurențiale, mediu, riscuri climatice – caniculă, zăpezi, inundații), riscuri puțin probabile (cum sunt cele de forță majoră), riscuri foarte probabile, riscul valutar, riscul operațional (IT, fraudă, dependență de automatizare, greșeli umane, riscul de neplată), riscuri juridice, financiare (în special cele de credit, rata dobânzilor, lichiditate). Ceea ce vreau să scot în evidență este conștientizarea lor și mai ales conștientizarea consecințelor și a potențialelor pierderi financiare în cazul în care ne găsesc nepregătiți.

Astfel că devine extrem de utilă alcătuirea unei liste cu factorii de risc identificați în companie și în mediul de desfășurare al afacerii, definirea criteriilor de evaluare a riscurilor, nivelul de pericol, severitatea, impactul, probabilitatea, frecvența, descrierea mecanismelor de monitorizare, trasabilitate și raportarea. În ceea ce privește procesul de Risk Mitigation, există în general 4 căi de acțiune: reducerea riscului, ocolirea lui, acceptarea lui și transferul. Outsourcing-ul Riscurilor este o metodă eficientă de Risk Mitigation. Iată un exemplu din businessul nostru: de câțiva ani există un trend de externalizare a serviciilor de logistică și transport către companii specializate, iar pe lângă rațiuni financiare și optimizare, transferul riscurilor către compania de logistică este un element critic în evaluarea oportunității de externalizare.

De multe ori, aplicarea deciziei „make or buy” în cadrul activităților de depozitare de marfă, are acest element important: a construi un depozit propriu înseamnă mai mult control, mai multă flexibilitate, dar pe de altă parte, un cost fix și un nivel de responsabilitate ridicat, alături de o lungă listă de riscuri: accidente de muncă, insuficiența documentației în planurile de licențe și autorizații, eroare umană, fluctuații de personal, imposibilitatea mutării locației în cazul în care condițiile de piață o impun și multe altele. Un alt exemplu este cel legat de Transferul Riscurilor sau Risk Sharing. Valorile bunurilor transportate pot ajunge la sume de milioane de euro. Riscul unor accidente este mare, prin urmare este nevoie să apelăm la companii de asigurări, cărora să le transferăm riscul. Nu asta se întâmplă în cazul asumării riscurilor. De exemplu, datorită gravității unui fenomen (exemplu războiul), costul asigurării este enorm, asta în cazul în care există cineva dispus să facă o asemenea asigurare. Astfel, acest risc va fi asumat și acceptat.    

După identificarea și aplicarea metodelor folosite în gestionarea riscului, pasul doi este implementarea Planului de Management al Riscului pe care orice departament și orice activitate/ proces trebuie să o ia în considerare. Și nu mă refer numai la situații „macro” (investiții noi, creditare, intrări pe alte piețe), ci și la nivelul unei simple activități, unui simplu proiect sau efectiv în munca de zi cu zi, acolo unde coștientizăm mai puțin potențiale riscuri, latente sau active, dar care totuși ne însoțesc și pot, totodată, să dăuneze atunci când le conștientizăm prea târziu.