O viață de muncă, 0 lei pensie. Românii care plătesc pentru greșelile de după Revoluție

Erau fericiți că aveau un trai mai bun în fiecare lună și, în același timp, noii lor șefi nu se înghesuiau să le plătească taxele către stat. Acum, mulți au ajuns la o vârstă dificilă, la care nu se pot pensiona sau nu au stagiul de cotizare necesar pentru un venit decent.

La 73 de ani, Adriana Dana are o poveste de viață de-a dreptul impresionantă, dar niciun leu de pensie. Nu a fost un om leneș, a lucrat în multe locuri și peste tot și-a făcut conștiincioasă treaba.

Adriana Dan, asistată social: „Pe toate mi le amintesc. Munceam de dimineață până seara. Două magazine, țineam și casieria, vă dați seama.”
Reporter: „Dar fără acte?”
Adriana Dan: „Fără acte, bineînțeles că la negru.”

Deși provine dintr-o familie bună, în care tatăl său a fost Director la Arhivele Statului, nu și-a imaginat o clipă că va ajunge asistată social, cu 156 de lei lunar. 100 de lei îi dă la căminul în care locuiește, iar restul de 56 nu îi ajung pentru medicamente. Oricum ar fi calculat, cei de la Casa de Pensii nu au putut să o ajute pentru că are doar 13 ani vechime.

Adriana Dan, asistata social: „Și știți că eu muncesc la negru acuma. Am nouă luni, merg acuma pe zece, de când mă duc și îngrijesc zi de zi un bătrân.”

După o viață de muncă, un inginer constructor are 1354 de lei.

Lucian Climovici, pensionar: „Mi-am dat seama că sunt vreo 11 ani în care vreo trei firme la care am lucrat angajat, cu contract, cu carte de muncă, nu mi-au plătit asigurările sociale, CAS-ul. Nu primeam fluturași, semnam un stat de plată așa, cum practicau mulți și ca mine sunt foarte mulți, foarte, foarte mulți. ”

Nimeni nu a estimat în prezent câți români nu au vechimea necesară pentru a beneficia de pensie, pentru că cei de la Casa de Pensii se ocupă doar de dosarele complete. Se știe, însă, că zeci de mii dintre cei plecați din fabricile falimentare au găsit soluții de supraviețuire la limita legii, stirileprotv.ro