La 19 ani se lăsase de școală, consuma droguri, fugise de acasă și avea două joburi. Povestea omului care conduce astăzi un imperiu gastronomic de 300 de milioane de dolari
Când Cameron Mitchell a avut o epifanie care i-a schimbat viața la vârsta de 19 ani, el atinsese deja cel mai prost moment din viața lui. Acesta se lăsase de liceu, locuia cu mama lui și lucra la două restaurante…
Când Cameron Mitchell a avut o epifanie care i-a schimbat viața la vârsta de 19 ani, el atinsese deja cel mai prost moment din viața lui. Acesta se lăsase de liceu, locuia cu mama lui și lucra la două restaurante simultan pentru a supraviețui, potrivit CNN.
„Eram leneș și nu mă îndreptam în nicio direcție, sincer”, spune Mitchell. Punctualitatea a fost una dintre problemele sale. A întârziat la muncă atât de mult într-o singură lună încât a primit o suspendare de trei zile la un moment dat.
Momentul care i-a schimbat viața a fost după această suspendare. „Era o zi aglomerată de vineri și eram în bucătărie. Se făcea schimbul de tură. A fost ca și cum timpul a înghețat și m-am gândit că iubesc asta. Iubesc să fiu într-un restaurant”, își amintește Mitchell.
În acea noapte, Mitchell și-a trasat un plan de carieră: bucătar-șef până la 23 de ani, manager general al unui restaurant până la 24, vicepreședinte al operațiunilor până la 30.
În cei 35 de ani de la acel moment, Mitchell a depășit cu mult țintele propuse. Mai mult, acesta și-a construit propriul imperiu de restaurante.
Mitchell, care acum are 54 de ani, a lansat o companie privată denumită Cameron Mitchell Restaurants în 1993 și deține 55 de restaurante care operează în toată țara, servind orice de la sortimente premium până la fripturi.
Un alt lanț al său de restaurante, construit pe un tipar casual, estecunoscut drept The Rusty Bucket Restaurant & Tavern, și a fost lansat în 2002. Acum sunt 23 de locații în toată țară.
În plus, Mitchell are un business masiv din catering.
Businessurile combinate au aproape 4.000 de angajați și generează venituri actuale de 300 de milioane de dolari.
„Pentru mine, scopul nu a fost niciodată să construiesc doar un restaurant”, spune Mitchell.
Cu toate acestea, drumul spre antreprenoriat nu a fost deloc o prioritate pentru Mitchell când era adolescent.
„Mă lăsasem de liceu, fugisem de acasă, eram ultimul din clasă și luam droguri”, spune el.
Acesta a intrat în declin în momentul când părinții lui au divorțat, iar el avea numai 9 ani. „Am început să fumez în clasa a 7-a și să consum alcool și droguri în clasa a 8-a”, spune Mitchell.
Când mama lui l-a amenințat că va stabili o întâlnire cu serviciile de protecția copilului pentru a discuta comportamentul său, acesta a fugit de acasă. Pentru câteva luni, a locuit pe străzi. „Am jefuit și furat, dar nu am fost niciodată arestat”, spune el.
După ce s-a întors acasă, iar mama lui nu își permitea să îi dea bani de prânz la șocală, acesta s-a angajat la un restaurant local. „Am muncit toată perioada liceului, dar a fost doar pentru bani de bere”.
După ce a decis să își pună viața pe picioare, acesta a terminat Institutul Culinar din America, pentru ca mai apoi să devină bucătar-șef adjunct într-un restaurant din Columbia, Statele Unite. Un an mai târziu, acesta a devenit bucătar șef. Avea 23 de ani și și-a atins țelul.
Când avea 28 de ani și realizase deja tot ce își propusese, a decis să meargă pe cont propriu. „Mi-am dat demisia și pentru 3 săptămâni am stat în casă și am studiat cărți de business”.
Acesta avea nevoie să strângă 400.000 de dolari pentru a deschide un restaurant. În următorul an, acesta a apelat la toți prietenii și toate contactele pe care și le-a făcut în timp, pentru a-și găsi investitori. A apelat chiar și la avocatul său.
În octombrie 1993, Mitchell a deschis Cameron American Bistrop în Worthington, Ohio. În anul următor, acesta a deschis al doilea restaurant, iar un an mai târziu pe al treilea.
Acesta susține că vrea să continue extinderea.
„Iubesc businessul restaurantelor. Îl iubesc atât de mult încât le-am spus oamenilor că nu m-am dus la muncă în ultimii 20 de ani”.
Asta nu înseamnă că nu a întâmpinat vremuri tulburi. „Este o industrie grea și multe restaurante se închid repede. Prea mulți antreprenori care nu ar trebui să intre în acest sector își încearcă norocul”.