Interviu în hotelul care a ridicat decorațiunile de Crăciun la rang de artă. Care sunt atuurile cheie ale României în viziunea lui Tadas Evaltas, directorul general al Marmorosch Bucharest, Autograph Collection?

Sub cupola înaltă a fostei bănci, între candelabrele masive și ușile rotative păstrate din vremuri în care aici se semnau împrumuturi și decizii grele, la momentul interviului BUSINESS Magazin, cu o săptămână înainte de Crăciun, turiști din toată lumea își făceau poze cu decorațiunile create de unul dintre cei mai cunoscuți artiști lituanieni, Mantas Petruskevicius. Lobby-ul nu mai este doar un spațiu de trecere, ci o mică scenă de Crăciun, un amestec de lux, teatru vizual și nostalgie interbelică. 

Pentru Tadas Evaltas, lituanianul care conduce de patru luni hotelul The Marmorosch Bucharest, Autograph Collection, acesta este primul Crăciun „la bancă”. Nu în sensul clasic, financiar, ci într-o bancă transformată în hotel de cinci stele, în care moneda nu mai este doar aurul, ci experiența.

„În decembrie se împlinesc patru luni de când sunt aici. Par mult mai multe, pentru că se întâmplă atât de multe lucruri în același timp, încât timpul zboară”, spune el, zâmbind. Bucureștiul nu îi este chiar necunoscut – a mai venit pentru întâlniri de grup, traininguri, și chiar și pentru o gală organizată la Marmorosch, cu ani în urmă – dar abia acum are timp să vadă orașul altfel: cu ochii cuiva care trebuie să îl și vândă mai departe.

Primul lucru care l-a uimit nu a fost arhitectura sau traficul, ci… vinul.

„Sincer, când am început să degustăm vinurile locale, am fost șocat de câte crame există și ce calitate au vinurile. Sunt vinuri de care ar trebui să fiți extrem de mândri, pot concura cu cele din Franța, Italia, Spania”, spune el. Până să ajungă la București nu s-a gândit niciodată să caute vin românesc pe rafturile magazinelor specializate, deși este pasionat mai ales de vinurile albe.

Acum, însă, când iese în oraș sau când vin prieteni în vizită, întreabă deliberat „Ce vinuri românești aveți?”. Vinul, crede el, ar trebui să fie unul dintre punctele de vânzare ale țării – un ambasador lichid al gastronomiei și al poveștii locale. Iar în Marmorosch, acest lucru se vede inclusiv în colțul dedicat vinurilor românești și în meniul restaurantului Blank, unde accentul cade pe etichete locale și pe pairing-uri cu bucătăria românească reinterpretată.

A descoperit inclusiv Feteasca Neagră – „explodează în gust, arome, textură”, spune – deși recunoaște că o păstrează pentru momente speciale, la o friptură, din cauza taninurilor pe care corpul lui nu le tolerează foarte bine.

România – între natură, arhitectură și clădiri care așteaptă să renască

În puținul timp liber avut până acum, a reușit să ajungă și „aproape de versantul muntelui”, cum spune el. A găsit un peisaj de toamnă târzie cu păduri arămii, vârfuri înzăpezite și un mic hotel boutique la țară, care l-a convins că România ar putea concura ușor cu destinații pentru care oamenii zboară la mii de kilometri.

„Oamenii călătoresc foarte departe ca să experimenteze ceva nou, dar aici, aproape, sunt locuri incredibile”, explică Tadas. Natura, vinurile, gastronomia și arhitectura Bucureștiului i se par atuurile-cheie ale României – cu o singură condiție: să fie mai bine puse în valoare.

O amică a lui, pasionată de muzee și arhitectură, a comparat centrul Bucureștiului cu Viena: clădiri monumentale, bulevarde ample, o scară a orașului la care nu te-ai aștepta neapărat. În același timp însă, spune Tadas, o parte din acest potențial este blocat în clădiri istorice care nu sunt încă restaurate.

„Unele clădiri trebuie reconstruite ca un phoenix – de la zero, după ce au ars. Investitorii nu iau nimic din țară, dimpotrivă: aduc bani, aduc locuri de muncă, cresc frumusețea orașului. Toată lumea are de câștigat”, crede el. Marmorosch este, în logica lui, un exemplu concret de ce se poate întâmpla atunci când o bancă istorică este transformată într-un hotel care spune povestea locului – de la frescele originale și plafoanele de sticlă până la barul The Vault, amenajat între 3.000 de casete de valori care funcționează și azi și ascund mici vânători de comori pentru oaspeți.

Ospitalitatea – de la clădiri, înapoi la oameni

Dincolo de decor, experiența  depinde tot de oameni. Iar aici, spune Tadas, România are un avantaj pe care multe țări vestice l-au pierdut.

„Românii sunt calzi, primitori. Nu te simți tratat „altfel” doar pentru că ești străin. Te simți ca și cum ai găsi o altă mică ‘acasă, departe de acasă’”, explică el. În Europa de Vest, presiunea turismului de masă face ca relația cu clientul să devină uneori aproape mecanică. În Est, încă există dorința de a arăta țara, de a primi turiști „cu mâinile deschise”.

Pentru el, ospitalitatea nu înseamnă doar hoteluri, ci un ecosistem întreg: zboruri, transport intern, conferințe, restaurante, tururi, evenimente culturale. Și aici vede și un punct vulnerabil: marketingul de destinație este încă punctul slab al României. „S-au schimbat multe, dar am comunicat suficient? Avem ambasadori, birouri de reprezentare, prezență consistentă la târguri?”, se întreabă el.

Totuși, semnele bune există: extinderea zborurilor, interesul tot mai mare pentru București și apariția în ghidul Michelin – atât prin restaurante, cât și prin „cheile” acordate hotelurilor. Marmorosch a primit o cheie Michelin, iar Tadas vede aceasta nu doar ca pe o validare pentru hotel, ci ca pe o carte de vizită pentru România pe harta turismului de calitate.

Crăciun la Marmorosch: între brunch, stridii și „Albă ca Zăpada”

Sezonul de sărbători este, probabil, momentul în care tot ce înseamnă poveste, arhitectură, vin și ospitalitate se condensează cel mai bine. Brunch-ul de Crăciun de la Marmorosch, cu un preț de aproximativ 670 de lei (alcool inclus), s-a vândut în numai o săptămână de la anunțarea lui. „M-am gândit: probabil nu suntem chiar «scumpi». Cererea a arătat că oamenii vor să fie aici, să își facă un mic cadou de sărbători”, spune Tadas.

Hotelul a deschis imediat un al doilea brunch, pe 26 decembrie, care s-a vândut, la rândul său, foarte bine. Capacitatea maximă este de circa 150 de persoane, pentru că evenimentul se desfășoară în spațiul din lobby – acolo unde decorațiunile, muzica și arhitectura creează atmosfera de „film” pe care o caută tot mai mulți călători.

Pe lângă brunch, Marmorosch propune ceai de după-amiază, combinații șampanie–stridii, cocktailuri festive în The Vault, precum și un meniu tradițional românesc reinterpretat. Iar unul dintre deserturile vedetă este „Albă ca Zăpada” – prăjitura copilăriei, transformată în tort elegant, de luat acasă sau de dus cadou.

În spa, conceptul merge mai departe spre ceea ce Tadas numește „experiență holistică”: nu doar masaj și tratamente, ci ritualuri gândite să încetinească ritmul – de la baia caldă pentru picioare cu citrice, până la ceaiurile de plante de după tratament. În lumea obsedată de performanță și viteză, spune el, „cel mai bun cadou devine timpul de calitate cu oamenii, nu neapărat ceva tangibil”.

Bucureștiul, între cifre și promisiunea viitorului

Dacă lăsăm la o parte bradul, decorațiunile și prosecco-ul din pahare, rămân cifrele. Iar cifrele arată că Marmorosch a avut în 2025 un grad de ocupare mediu de puțin peste 80%, cu o creștere de 4–5 puncte procentuale față de anul anterior. Tarifele au crescut și ele, deși nu la nivelul ambițiilor echipei, în timp ce costurile – forță de muncă, aprovizionare, energie – au urcat puternic, la pachet cu inflația.

La nivel de țară, însă, România a avut în 2025 o creștere a numărului de nopți de cazare mai mare decât unele destinații vest-europene consacrate, profitând de faptul că sudul Europei a devenit, uneori, prea fierbinte și prea scump. „Cred că, în timp, România va deveni tot mai vizibilă pe hartă. Văd multe semne pozitive și vreau să rămân optimist”, spune Tadas.

În același timp, este realist: piața din București nu este încă pregătită pentru „ultra-lux” în sensul complet al termenului – tarife de 700–800 de euro noaptea, susținute constant, pe un grad mare de ocupare. Dar pentru un segment de lux modern, orientat spre istorii, experiențe și autenticitate, crede că orașul are deja toate ingredientele.

O promisiune de final de an

La finalul discuției, lituanianul care conduce unul dintre cele mai spectaculoase hoteluri din Capitală spune calm: „Pot să promit că voi fi unul dintre ambasadorii țării voastre oriunde voi călători”.

Poate că acesta este, de fapt, cel mai bun rezumat al unui an în care Marmorosch a primit o cheie Michelin, și-a umplut brunch-urile de Crăciun în câteva zile, a adus un artist străin să decoreze hotelul și a convins zeci de oaspeți străini să se îndrăgostească de vinurile românești, de arhitectura Bucureștiului și de desertul „Albă ca Zăpada”.

Restul sunt detalii: tarife, grade de ocupare, trenduri și rapoarte europene.
În seara asta, la Marmorosch, unii aleg șampanie și stridii, alții vin românesc și prăjitură de casă. Iar între coloanele înalte ale unei foste bănci, unde odinioară se tranzacționa aur, valoarea se măsoară astăzi în povești pe care oaspeții le iau cu ei acasă.

Și, poate, acesta este cel mai bun cadou de sărbători pe care îl poate face un hotel unui oraș – și o țară – aflate în plină transformare.