#regim.

O nouă clasă politică îmbătrânită în rele înainte de a fi nouă

“Ce, domnilor? țipă băiatul... Credeți că n-aveți să plătiți infamia?.. — Ce infamie, domnule? — O să vă arătăm noi dv. tuturor, care vă solidarizați cu regimul banditesc... — Cu regimul monopolurilor! adăogă tatăl. Înțelegând că un tată așa de răgușit n-ar putea fi niciodată pentru monopolul băuturilor spirtoase, zic: — Mă iertați, domnilor, dar... cu cine am, mă rog, onoarea? — Cu studenți! strigă băiatul. — Bine, dumneata, se vede... dar tata dumnitale... — Care tată? — Dumnealui! Și arăt pe omul cu barbă. — Nu-i sunt tată, domnule, strigă omul răgușit... — !? — ... Suntem camarazi... — Camarazi!! strig eu. Camarazi? și încep să râd... — Domnule! strigă bărbosul, nu-ți permit să insulți tinerimea universitară!” Cam așa este situația politică azi și de ieri. Ca în vremea în care Caragiale scria schița “Atmosferă încărcată” din care am citat mai…