Cum arată cel mai bun restaurant din lume - GALERIE FOTO

„El celler de can roca” este cel mai bun restaurant din lume, conform topului anual al celor mai bune 50 de destinații gastronomice. Topul, întocmit de publicația britanică Restaurant Magazine, a ajuns la ediția cu numărul 13 și pare că suferă din cauza numărului ghinionist, pentru că au apărut și o serie de controverse legate de listă și de jurizare. Ba a apărut chiar și mișcarea Occupy 50 best.

În top 10 se află restaurante din Spania, Italia, Danemarca, Statele Unite, Londra, Japonia, Brazilia, Thailanda, nume binecunoscute în gastronomie. Încă din 2013 primul loc a fost disputat de două restaurante, cel danez, Noma, și cel spaniol, El Celler de Can Roca. În 2013 El Celler a ocupat primul loc, iar în 2014 Noma a ajuns să ocupe această poziție. De ce sunt atât de faimoase aceste restaurante încât să fie clasate pe locurile fruntașe?

Cu trei stele Michelin și pe primul loc în topul acestui an, El Celler de Can Roca este creația fraților Joan, Josep și Jordi Roca, un restaurant cu 55 de locuri deschis în 1986. În 2013 frații Roca au prezentat El Somni, o producție multisenzorială care explora interacțiunea dintre gastronomie, muzică și artă.

În 2014 întreaga echipă s-a angajat într-un tur al restaurantelor din sudul Statelor Unite și America Latină, în timp ce localul lor a fost închis. El Celler este angajat și în proiectul numit Terra Animada, care își propune să catalogheze specii sălbatice rare de plante care să fie reintroduse în alimentație. El Celler oferă o experiență care îmbină tradiționalul și avangarda, criticii spunând că restaurantul nu-și uită niciodată rădăcinile și oferă ceea ce se numește căldura familială. 

Noma, care se află într-un fost depozit pescăresc, a fost ales de patru ori cel mai bun restaurant din lume și ocupă anul acesta locul trei. Cu două stele Michelin și dominat de personalitatea chefului René Redzepi, Noma s-a mutat la începutul acestui an în Japonia, timp de cinci săptămâni, o mișcare primită cu entuziasm de japonezi. Redzepi este un tehnician care se joacă și asimilează constant culturi și obiceiuri culinare.

Osteria Franciscana din Modena, Italia, ocupă locul al doilea în 2015. Restaurantul are trei stele Michelin, iar cheful Massimo Bottura se bucură de succesul cărții sale intitulate „Să nu ai încredere niciodată într-un bucătar italian slăbănog”. Creațiile sale sunt și rămân italienești, dar formele și texturile sunt prezentate clientului în moduri nemaiîntâlnite.

Topul întocmit de Restaurant Magazine este realizat în baza voturilor a peste 1.000 de critici alimentari, bucătari, cunoscători și profesioniști din industria alimentară, de două ori mai mulți decât adepții mișcării Occupy 50 Best, a cărei petiție a fost semnată, până în momentul scrierii acestui articol, de 407 persoane.  Este adevărat că printre semnatari de află destule nume de chefi, somelieri și proprietari de restaurante, care reproșează lipsa de criterii în sistemul de întocmire a topului, autopromovarea, pentru că unii dintre chefii din listă sunt și membri ai juriului, naționalismul, ba chiar și șovinismul listei. „Ce au în comun Noma, El Bulli și Fat Duck? Au îmbolnăvit sute de consumatori, dar au fost încoronate drept cele mai bune restaurante din lume”, arată manifestul care deschide pagina de internet a grupului.

Semnatarii petiției spun că jurații topului 50 au tendința de a recompensa restaurante situate în orașe turistice, în timp ce altele rămân neobservate sau unele zone, cum este Orientul Mijlociu, sunt slab reprezentate. Alții au spus că trebuie să existe o reprezentare națională și echilibrată, pentru că în jur de 60% dintre restaurantele din clasament se află în Europa de Vest. Nu ne putem pronunța în privința argumentelor Occupy 50 Best, dar putem admite că există o anumită opacitate în întocmirea topului restaurantelor, iar sistemul de notare nu este la fel de limpede precum cel al acordării stelelor Michelin. Ghidul francez are, de exemplu, inspectori anonimi care pun note inclusiv aranjamentelor florale de pe mese și care emit rapoarte detaliate, în timp ce top 50 nu solicită justificări sau comentarii din partea juriului.

Pe de altă parte, topul 50 Best a fost puternic mediatizat de la înființarea sa, în 2002, și s-a constituit într-un concurent serios al Ghidului Michelin. Organizatorii, sponsorizați de companii din industria alimentară, cum sunt San Pellegrino sau Lavazza, susțin că încearcă să protejeze anonimatul juriului; membrii acestuia au reguli clare care specifică, de exemplu, că voturile nu pot fi acordate restaurantelor pe care le dețin sau în care au interese.