Cristian Hostiuc, ZF: Isărescu se bucură că s-au făcut reforme la nivel macro, dar în dulapul Guvernului stau scheletele nereformate care îi vor sări în față

Prin această frază, care are și un cost – 20 mld. euro – guvernatorul Băncii Naționale Mugur Isărescu vrea să pună capăt unor întrebări, care continuă să fie de actualitate și vor reveni cu putere în campania electorală de anul viitor, dar și în anii în care toate aceste împrumuturi trebuie rambursate și de aceea anumite sectoare vor rămâne fără bani.

Privind la rece începutul anului 2009 și mai ales acest an cu Grecia, Portugalia și Italia la zid, împrumutul de la FMI, cel mai mare din istoria României a fost salvarea economiei, a băncilor, a celor cu împrumuturi în valută și bineînțeles salvarea unei întregi clase politice și economice, care de 20 de ani își împarte puterea.

Privind la ce se întâmplă în celelalte țări proscrise ale Uniunii Europene și la dezbaterile legate de viitorul euro și chiar al Americii, România, cu datele macro actuale este o oază de liniște. Chiar dacă creșterea economică este anemică, totuși deficitul bugetar este ținut sub control, nu sunt demonstrații în stradă în fiecare zi, deficitul de cont curent este foarte redus, cursul este stabil, nu avem un sistem bancar falimentar, iar tinerii nu sunt nervoși. Locuri de muncă se mai găsesc, iar o bere și-o șaormă își permite oricine. Încă nu avem revolte pe Facebook, iar pentru cei care nu au luat bacalaureatul viitorul pare să nu prezinte o problemă.

Întotdeauna vor fi joburi la Carrefour, Lidl, Mic.ro sau în call center.

Macro stăm bine, iar guvernatorul este mulțumit. Reformele au îmbunătățit fundamentele economice.

Dar care reforme? La nivel micro, datoriile către stat, adică către buget, a 15 din cele 18 companii de stat care mai sunt și monitorizate de FMI s-au dublat în 30 de luni de criză, ajungând la 2,2 mld. euro.

Deci în doi ani și jumătate guvernul Boc nu a restructurat niciuna dintre aceste companii, care mai au și pierderi din activitatea curentă. Ca să extindem puțin lista, avem 35 de companii de stat monitorizate de ani de zile, care pe an pierd peste 500 de milioane de euro. Guvernul a strâns cureaua cât a putut la nivel macro – pensii, salarii, datorii neplătite către sectorul privat dar la nivelul acestor companii nu s-a întâmplat nimic.

Aceste datorii va trebui să fie incluse în buget de la anul și vor exploda în față. Ca să te încadrezi în deficitul de 3% prognozat, Guvernul Boc trebuie să taie din altă parte – din investiții, din pensii, din personal. Aceste companii de care niciun guvern nu s-a atins în ultimii 20 de ani sunt un robinet excelent pentru cei aflați la putere.

Au afaceri cumulate de 100 de miliarde de euro, iar 10 sau 100 de milioane de euro care pleacă prin furnizori, lucrări și servicii supraevaluate sau direct chiar că nu se văd.

Isărescu ține cursul leu/euro cât poate pentru a nu le mări factura celor peste două milioane de clienți persoane fizice și juridice cu credite în valută și astfel nu ies în stradă să arunce cu pietre în bănci și în Boc și Băsescu.

În timpul acesta, reformele micro aflate în parohia Guvernului au fost deja uitate. Când mai are doar un an de mandat, premierul Boc tot anunță privatizări și restructurări. În 2013, când va veni noul guvern îi va lua în brațe pe cei 34.000 de angajați ai Poștei Române, compania care își pierde monopolul și care în doi ani a avut pierderi de nu mai puțin de 300 mil. lei sub comanda PDL. Gândiți-vă că Poșta este cel mai mare angajator, iar pentru că a fost devalizată continuu va ajunge una dintre cele mai mari probleme so­ciale. Ce faci cu atâția oameni când nu vei mai avea încasări?

Acum stăm liniștiți cu datoriile. Încă nu este presiune, iar statul mai găsește finanțare și pasează problema următorului executiv să se descurce el cu miliardele de euro care trebuie rambursate.

Și Băsescu, și Isărescu, și Boc au sperat că economia va crește mai mult, că vor veni investiții străine și că multe goluri de bani vor fi acoperite din fonduri europene. Isărescu spune acum că a crezut prea mult că Guvernul va atrage fonduri europene și va acoperi miliardele de euro în minus.

Nu au venit nici fonduri europene, nici investiții străine și nici creștere economică solidă. Deci economia nu produce suficient astfel încât rambursarea datoriilor să nu fie o problemă. Nokia a fost bună, dar a plecat.

Dacă România a ajuns prea scumpă pentru Nokia, vă dați seama care sunt așteptările multinaționalelor în privința salariilor pe care sunt dispuse să le plătească când intră într-o țară?

Un caz ca Nokia scoate la iveală “reformele” pe care Guvernul și președintele le promovează că le-au făcut. Codul muncii nu înseamnă și restructurarea de la sine a companiilor de stat sau nu înlocuiește lipsa privatizării, sau faptul că sunt prea multe agenții și prea mulți angajați la stat. Dintr-odată au apărut în lumina reflectoarelor șefii unor instituții care sunt desemnați să se ocupe de investițiile străine. Cred că nici premierul Boc, care i-a numit, nu știa de ei că există.

Pe lângă acest lucru, Guvernul a anunțat că mai face un comitet pentru atragerea investițiilor străine și competitivitate. Ce să mai facă și acest comitet? Iar 100 de pagini în care să arate ce bine este să investești în România?

Păi în Turcia e mai bine de 100 de ori de investit.

Guvernatorul BNR este mulțumit de reforme și vrea să închidă discuția privind necesitatea împrumuturilor de la FMI și Comisia Europeană. Dar la nivel microguverna­mental, cu toate aceste întreprinderi, agenții guvernamentale, personal, și cu schelete pe care le ține în dulap, lucrurile se adună și îi vor exploda în față, în curs, cheltuieli bugetare, datorii de plătit și tot eșafodajul macro se va nărui.

Eterna problemă: macro stăteam foarte bine în anumite perioade, dar la nivel microguvernamental nu se face nimic. Treptat, treptat, baronii locali și puterea locală a partidului cu toate necesitățile ei – angajări, contracte, furnizori, clientelă – au devenit mult mai tari decât orice Keynes.

Cristian Hostiuc este directorul editorial al Ziarului Financiar. Cititi mai multe opinii ale jurnalistilor ZF pe www.zf.ro