Cine e românul care face brânzeturi după rețete franțuzești

Pentru familia Spânu ideea unei afaceri în domeniul produselor lactate a venit la mijlocul anilor 2000. Atât Ovidiu Spânu, cât și soția sa, Marcela, cea alături de care conduce afacerea, sunt de meserie medici veterinari, așa că știu deja ce înseamnă creșterea animalelor, care sunt specificitățile fiecărei rase și cum anume trebuie îngrijite. Dezvoltarea unei afaceri presupune însă mult mai mult decât aceste cunoștințe de bază, iar Ovidiu Spânu a trebuit să se pună și în mintea comercianților și să conceapă un plan de bătaie care să-l ajute să aibă succes.

Și cum alegerea nișei potrivite este recomandarea pe care toți antreprenorii o plasează la loc de frunte în discursurile lor motivaționale, medicul veterinar din Cluj a început să se gândească în ce fel ar putea ataca piața de produse lactate, și așa destul de aglomerată. Nu a durat foarte mult până când să pună puncte bine îngroșate pe “i”-urile din businessul său. A ales să intre pe nișa producției exclusiv din lapte de capră, brânzeturile după rețetă franțuzească urmând să fie produsele de bază din portofoliul afacerii.

Soții Spânu au început, așadar, să proceseze lapte de capră în 2007. Primul produs a fost o rotiță de brânză de capră făcută după o rețetă adusă din Franța, așa-numita “fromage de chevre” sau “goat’s soft cheese”, un sortiment nelipsit din meniurile cochetelor restaurante franțuzești. “Am vrut să facem o afacere de familie, așezând fabrica pe versantul sudic al Feleacului, la câteva minute distanță de casa noastră, așezată sus pe culme”, povestește IOvidiu Spânu. Le-ar fi plăcut să lege brandul de dealul “atât de drag nouă”, dar numele neaoș românesc nu se potrivea cu produsele sofisticate inspirate din gastronomia franceză. “Așa s-a născut brandul «La Colline» – o uniune între forma de relief ce reprezintă cel mai bine Transilvania și traducerea sa aproximativă în limba în care brânzeturile au conotații sacre”, spune fondatorul La Colline.

Dincolo de faptul că el însuși este un consumator înrăit de brânzeturi franțuzești și că pe piața din România nu exista o ofertă consistentă de astfel de produse, argumentele lui Spânu de a se lansa în prelucrarea exclusivă a laptelui de capră au ținut mai degrabă de avantajele de ordin tehnic. “În România există suficient lapte de capră, iar potențialul de dezvoltare este enorm, laptele de capră nefiind supus cotelor și altor restricții impuse de UE. Argumentele forte țin de biologia speciei: capra se înmulțește rapid, face, în medie 1,6 iezi pe an și produce mai mult lapte decât vaca, raportat la masa corporală a fiecărui animal”, explică Spânu.

Laptele este colectat de la câteva ferme din zona centrală și de nord a Transilvaniei și prelucrat apoi în fabrica proprie de la Vâlcele, lângă Cluj, unde lucrează 12 angajați. Chiar dacă este o afacere de dimensiuni mici, familia Spânu a făcut în ultimii aproape cinci ani investiții importante în dezvoltarea și consolidarea sa. Până în 2007, când a început activitatea efectivă a fabricii, au investit circa 350.000 de euro, adăugând, între timp, alte 150.000 de euro, bani ce au susținut dezvoltarea capacității de producție și diversificarea portofoliului de produse. În momentul de față, capacitatea de producție a fabricii este de 3.000 de litri pe zi. Este un volum considerabil, în condițiile în care la început, în 2007, erau precesați 700 de litri de lapte în fiecare zi. Odată cu mărirea capacității de producție, s-a mărit și gama de sortimente, iar astăzi, la fabrica din Vâlcele sunt produse atât brânzeturi sofisticate, precum brânza de capră cu mucegai alb de tip Camembert sau brânza cu trufe, precum și produse mai puțin elaborate și pretențioase, precum brânza cremă tartinabilă, laptele, iaurtul sau chefirul.