Care sunt simptomele burnoutului sau stresului din cauza serviciului

„În prim-plan sunt semne ale depresiei: tulburări de somn, oboseală accentuată resimțită, stări de anxietate – foarte frecvent autoidentificate drept atacuri de panică (terminologie «la modă», mai ales în rândul populației educate de pe pe Google), schimbări bruște de dispoziție, tulburări ale libidoului (alimentar, sexual). Dar, în fapt, adesea într-un plan doi simptome ale depresiei descrise mai sus apar din accentuarea unor trăsături de personalitate preexistente, accentuate de situațiile de la  muncă”, explică Lucaciu.

El oferă și un exemplu în acest sens: un perfecționism dus la extrem sub presiunea sarcinilor de serviciu, chiar dacă este apreciat de către șefi, perturbă adesea relațiile colegiale sau familiale; o agresivitate accentuată resimțită în urmă unor dispute sau neînțelegeri la serviciu, care antrenează compulsii (efortul interior ineficient de a frâna impulsurile agresive), duce la sentimente de culpabilitate și inadecvare; preocupări obsesive privind propria valoare atunci când apar situații în care persoana nu se descurcă sau are această impresie în mediul de lucru duc la trăiri anxioase, de nesiguranță, generalizate, care se pot extinde asupra întregii posturi existențiale a individului. Psihologul spune că exemplul menționat de el este al unui inginer competent altfel, la 40 de ani, angajat la o multinațională care are probleme din cauză că nu este fluent în engleză și a dezvoltat sentimente de inferioritate, cu stimă de sine scăzută, tulburări de somn etc.

Mai interesante de atât i se par lui Bogdan Lucaciu mecanismele psihologice antistres dezvoltate de angajați și care constau în scenarii mai mult sau mai puțin fantasmatice de „evadare” din situația actuală, cea considerată acută sau stresantă. „De la «De-om mai duce-o pân-la toamnă, leliță Ioană» până la «I Want to Break Free».” Ambele tipuri de scenariu proiectează un viitor mai bun: de la un concediu visat în insule feerice (liber de serviciu) la avansare de post (schimbare de poziție din situația actuală) ori ieșirea din job pentru o afacere privată. „Mecanismul e acela al vulpii care considerând strugurii acri reduce din forța ispitei lor.” El precizează că din acest scenariu nu fac parte workahoolicii sau indivizii superconformiști, pentru care scaunul lor e mulțumitor și se văd tot acolo la vremea pensionarii.

„Doar că majoritatea oamenilor sunt dinamici, plini de aspirații și de aceea vulnerabili la neîmpliniri ale aspirațiilor personale.”

De-a lungul experienței sale, Bogdan Lucaciu a observat că majoritatea celor care au probleme de stres profesional sunt cei din nivelurile medii ale organigramei, „care sunt antrenați în propriile ambiții și care pot suferi presiuni atât pe orizontală – colegi – cât și pe verticală – șefi“. El sesizează că, în mod paradoxal, bărbații par a fi mai predispuși epuizării prin stres profesional, probabil din pricina agresivității sporite prin comparație cu femeile, producând conflicte interiorizate care „consumă”. Femeile au o capacitate de toleranță și de „recuperare” mai bună. Chiar dacă cei ajunși în vârful piramidei executive au mai multe motive de stres, ei nu cer ajutorul psihiatrului sau psihologului până o eventuală patologie nu e evidentă, spune Lucaciu. „E și o chestiune de prestigiu. Nu au timp pentru a merge la psiholog până o pot duce singuri.