A apărut prima mașină plutitoare. A fost contruită de un japonez în garsoniera sa

Pe 11 martie 2011, în timp ce valurile unui tsunami măturau coasta nord-estică a Japoniei, Hideo Tsurumaki asista neputincios la spectacolul tragic al oamenilor care încercau să se salveze în mașinile care se scufundau.

După ce a văzut suferința oamenilor, și la gândul că și mama lui, care locuia lângă ocean, ar fi putut trece prin asemenea situație, lui Tsurumaki i-a venit ideea de a concepe un vehicul care să poată fi folosit atât pe uscat, dar care să și plutească în caz de inundații.

Doi ani mai târziu, japonezul a înființat Fomm Corp, cu un capital de doar 1,800 de dolari. Primul prototip – un vehicul electric mic, etanș la apă, care poate pluti în timpul inundațiilor sau chiar în croazieră la viteze reduse, l-a construit manual în garsoniera în care locuia.

Vehiculul electric proiectat de Tsurumaki are dimensiunea unui cărucior de golf, dispune de un corp ușor și de baterii sub fiecare dintre cele patru locuri. Se accelerează trăgând o pârghie de pe volan, pentru a se economisi spațiul. Bateriile sunt înlocuibile, astfel încât utilizatorii nu va trebui să aștepte cele șase ore cât durează o încărcare completă. Mașina va călători la fel de mult ca 160 de kilometri la o singură încărcare, cu o viteză maximă de 80 kilometri pe oră. Totuși, aceasta nu va face față undelor prea puternice ale curenților sau ai mareei.

Tsurumaki a lucrat timp de trei ani împreună cu cercetătorii de la Universitatea din Tokyo, pentru a găsi modalități de a conduce mașina în apă cu toate anvelopele scufundate. În cele din urmă, a decis să utilizeze roți în formă de turbină care trag apa în timp ce se rotesc, iar în față a montat o componentă care eliberează apa și realizează propulsia, permițând în același timp vehiculului să se rotească cu ajutorul volanului.
Mai multe companii, precum Trinex Assets Co. și Yamada Denki Co. s-au arătat interesate să colaborareze cu Fomm Corp. și să producă sau să comercializeze vehiculul plutitor. Până în 2020, Tsurumaki speră să lanseze public compania.

Datorită pieselor speciale necesare la fabricare, costurile de producție ale acestor vehicule sunt destul de mari, iar prețul se ridică la peste 18,000 de dolari, căt costul unei mașini normale, dar cu capacitate mult mai mare. Tsurumaki este conștient că oamenii nu vor vrea să plăteacă atât de mult pentru o mașină pe care o vor folosi probabil o data în viață, așa că încearcă să găsească o soluție de a produce piese în serie, la costuri mult mai mici.