Ziua în care Iuda s-a înscris în PSD
Să lași 4 milioane de angajați fără o protecție minimă în fața angajatorilor, aceasta ar trebui să însemne, pentru un partid pretins socialist, nici mai mult nici mai puțin decât „întinarea idealurilor nobile”, vorba tovarășului Ion. Dar nici socialismul nu mai e ce-a fost!
Zice literatura apocrifă că Iuda, de fapt, nu ar fi vrut să-l trădeze pe Isus decât pe ici pe colo. E drept că-i plăceau banii și lui la fel ca lui Dragnea, Tudose sau Mișa, de aia l-a vândut pe cel pe care-l numea Învățătorul, dar în capului și-ar mai fi zis: nu-l vând decât de aici de la poala Templului până colea în Gradina Ghetsimani că nu-i drum lung, iar mai încolo se descurcă el că de aia-i Fiul lui Dumnezeu! Iuda, ca mulți alții din vremea lui, aștepta de fapt un Mesia care să-i scape pe iudei de romani că așa interpretau ei vechile prorocii; iar faptul că Isus s-ar fi descurcat el cumva i-ar fi dovedit că, de fapt, chiar este cel așteptat. Dar a cam dat-o-n bară cu socoteala și, când a vâzut că ăla dă ochii peste cap pe bune, s-a dus în templu și a aruncat arginții luați ca preț al trădării și apoi s-a spânzurat – aceasta gest din urmă fiind recunoașterea vinei lui.
De ce are vină Iuda în povestea biblică și de ce, peste veacuri, povestea este spusă și răspusă? Chiar dacă s-ar putea ca nicio iotă din ea să nu fie adevărată? Pentru ca toți să-și aducă aminte sau să invețe, dacă nu știu, că nu-i frumos să trădezi!
Din zorii FSN-ului comunist și până azi în rodnicia PSD-ului plin de milionari deviaționiști cu vile, insule și vacanțe la Monte Carlo, partidul ăsta a susținut că ține cu poporul. L-a mituit pe popor în fel și chip, a făcut milionari din liderii lui de sindicat ca să-și cumpere pacea socială, dar a păstrat aparența de „partid al stângii”.
Din această săptămână însă PSD nu mai este partidul „poporului”, este „partidul statului”.
Cititi mai multe pe www.zf.ro