Ziua "7 miliarde". Ce efecte are creșterea populației lumii?

“Încontextul economic al datoriilor suverane, foarte mulți uită de acest eveniment care poate avea implicații mult mai mari și pe termen lung”, spune analistul economic Mircea Coșea. El consideră creș-terea demografică atât de importantă încât nu mai poate fi ignorată, cât timp ultimii ani au arătat că distrugerea mediului și criza alimentară pun serioase probleme planetei.

Omenirea a avut nevoie de 250.000 de ani să ajungă la un miliard (în jurul anului 1800), de peste un secol să ajungă la două (în 1927) și de 32 de ani să atingă trei miliarde. Cetățeanul cu numărul șase miliarde, considerat a fi Adnan Nevic, s-a născut pe 12 octombrie 1999 în Sarajevo, Bosnia. El va avea numai 12 ani și două săptămâni pe 31 octombrie, când ONU preconizează că se va naște cetățeanul cu numărul 7 miliarde.

“Cifrele fac să pară că populația lumii crește mai rapid ca niciodată, dar nu e însă chiar așa”, spune Szabolcs Nemes, consultant în cadrul Roland Berger. Nemes face referire la estimările conform cărora cetățeanul “opt miliarde” se va naște peste 14 ani – pentru prima oară în istorie când durata de atingere a următorului miliard crește față de perioada precedentă. El constată că populația lumii și-a încetinit deja sporul – de la un vârf de creștere de 2% anual la finalul anilor 1960 a scăzut la aproximativ 1% pe an în prezent și se va diminua în continuare până la 0,75% pe an în 2030. Tot atunci se va remarca și o îmbătrânire semnificativă a populației – în medie cu 5,1 ani – iar vârsta medie va fi de circa 34 de ani.

Datele colectate de BUSINESS Magazin indică faptul că motorul creșterii e reprezentat de țările sărace, unde gradul de educare a populației nu se află la nivelul specific secolului al XXI-lea. Studiile lui David Bloom, cercetător la Departamentul de Sănătate Globală și Populație din cadrul Universității Harvard, confirmă, într-un articol publicat în revista Science, temerile celor ce constată că, din punct de vedere demografic, lumea dezvoltată rămâne în urma națiunilor în curs de dezvoltare. Conform estimării publicate de Science, până în 2050, toate țările dezvoltate la un loc vor contribui cu doar 3% la creșterea globală a populației, în timp ce în restul lumii, creșterea va fi explozivă.

Numai în Africa, populația ar urma să se extindă cu 1,1 miliarde de oameni, adică 49% din totalul creșterii demografice estimate. Astfel, populația lumii ar putea ajunge la 15 miliarde de persoane până la sfârșitul secolului, potrivit unui raport al ONU publicat săptămâna trecută și care avertizează asupra impactului acestei situații asupra resurselor. Roger Martin, directorul grupului britanic de reflecție Population Matters, vorbea pentru The Guardian despre “faza nouă și periculoasă” prin care trece Pâmântul: “Planeta se apropie de o furtună perfectă a creșterii populației, schimbării climatice și scumpirii maxime a petrolului”. În ciuda problemelor de asigurare a cerințelor de bază – apă, hrană, locuințe, energie – planeta nu e deloc aproape de o epuizare a resurselor, explică Martin. De altfel, dacă toată populația lumii ar fi concentrată, de pildă, la densitatea pe metru pătrat din New York, ar încăpea toată într-un teritoriu de dimensiunile statului Texas.

“Estimarea privind depășirea pragului de zece miliarde până la finele secolului impune totuși necesitatea unor politici demografice care să modifice mentalitatea conform căreia o țară e cu atât mai prosperă cu cât populația sa e mai numeroasă”, mai spune Mircea Coșea. Ce-i drept, istoria a arătat că un nivel de trai mai ridicat și o educație mai bună sunt indicatori care nu au de-a face cu abundența locuitorilor. “Creșterea explozivă se leagă mai ales de un model cultural preindustrial, în care, în lipsa tehnologiei, e necesar un număr cât mai mare de brațe de muncă”, adaugă sociologul Alfred Bulai. În Europa, modelul familiei cu trei, patru copii nu mai este de actualitate, vârsta căsătoriei și a luării deciziilor s-a amânat, de aceea motorul principal al exploziei demografice îl va constitui în continuare statele mai puțin dezvoltate.

Dacă aprecierile atât de rapide se temperau în urmă cu sute de ani fie prin epidemii, fie prin războaie, astăzi specialiștii solicită elaborarea de politici pentru controlul nașterilor. Expunerea cea mai mare o vor avea statele din Africa și, în plan secund Asia, iar dintre acestea doar China a luat măsuri de limitare a natalității. Și a și funcționat: până în 2100, Națiunile Unite estimează scăderea populației Chinei cu circa 30%, până la sub un miliard de locuitori, față de 1,37 în prezent.