Zgomotul și furia. Cine nu sare nu vrea schimbare

E valabil și pentru PDL, care nu știe sau nu poate să structureze o Albă-ca-Zăpada/Mișcare Populară capabilă să țină piept USL, și pentru USL, căreia greva parlamentară nu-i priește decât poate ca să elibereze ceva timp pentru pregătirea alegerilor locale.

PDL s-a recules de tot după ieșirile în public cu Gheorghe Becali, astfel încât dincolo de anunțul premierului Ungureanu că se vede în aceeași funcție și după alegeri, Mișcarea Populară “a forțelor de dreapta” capabilă să-l susțină nu se coagulează deloc. Liderii partidului încearcă schimbarea pur cosmetică a portocaliului cu verde pentru locale, Cezar Preda se răfuiește nu numai cu UDMR, ci și cu UNPR pentru comportament “duplicitar și neserios”, Mihail Neamțu de la Noua Republică nu știe cum să se delimiteze mai sonor de PDL, în vreme ce Silviu Prigoană, căutând să iasă în față cu ceva populist ca să obțină nominalizarea la candidatura pentru București, cere reintroducerea pedepsei cu moartea, în dispreț total față de legislația UE.

USL, în ce o privește, nu-și poate struni parlamentarii încât să respecte ordinul de a-și dona indemnizațiile pe timpul grevei – Ioan Ghișe a anunțat că el are credite de plătit și “trebuie să trăiască”, Ancuța Pocora “nu poate fi pedepsită pentru că a născut” (Victor Ponta) -, iar absența din Parlament limitează posibilitățile de exprimare ale opoziției la acțiuni simbolice, prin procură, de genul strigăturilor monarhiste cu ocazia discursului lui Traian Băsescu, rostite de protestatarii aduși de PNL în sala plenului.