Zeițele de categoria B au și ele venin de categorie A

Regizorul Andrei Măjeri reușește, prin noul său spectacol, să pună punctul pe ZEIȚE și să ne servească pe un platou mare, de argint aurit, mere ale discordiei coapte și zemoase, care mai acre, care mai dulci.

Au reînceput stagiunile teatrale, dragilor, și toate teatrele au pregătit premiere și au curățat praful de pe decorurile și costumele spectacolelor ce vor reveni pe scene pentru cei ce nu le-au văzut sau pentru ceilalți, care vor să le revadă. Am văzut deja câteva spectacole în luna septembrie și mi-a plăcut că sălile erau pline, semn că nu doar artiștii s-au pregătit, ci și spectatorii abia așteptau. Eu vin de data asta cu o recomandare de spectacol mai aparte: zeițe de categoria B, ce a avut premiera pe 22, 23 și 24 septembrie, la București, la creart/TEATRELLI – inițiatorul proiectului și producătorul principal, urmând ca apoi să fie jucat, pe rând, în toate teatrele co-producătoare, respectiv la Teatrul Național Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea și Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani. Și pentru că aveam o părere bună despre regizor, tânărul Andrei Măjeri, formată empiric, pe scaunul din sală,  vizionând minunatul și surprinzătorul spectacol Medeea’s Boys, care se joacă deja de 5 ani la Apollo111, pe care fata mea l-a văzut de vreo patru ori, cu mai multe prietene și colege, am fost curioasă să văd cu ce mă va prinde de această dată. Ei bine, da! Un singur indiciu vă dau aici și veți înțelege de ce trebuie neaparat să îl căutați când revine pe scenă.

E despre momentul ăla, în care ai văzut un job disponibil, în compania aia care are superreputație, care e un bun angajator, despre care ai citit zeci de articole in ZF și BM, job pe care ți-l dorești cu toată ființa, în capitală (București sau altă capitală a lumii unde compania are sucursale), un job bine plătit, cu superpachet de beneficii, care ți-ar pune o coroniță pe CV-ul la care ai muncit ani de zile ca să fie din ce în ce mai strălucitor. Și ai apăsat SEND și ai trimis CV-ul. Vezi pe LinkedIn sau pe alt portal de joburi că alți 29 sau 137 de candidați au mai aplicat. Dar tu știi sigur că te-ai potrivi, că ai face performanță, că ai da tot ce ai mai bun din tine, că ai ani buni de experiență, că te recomandă și experiența educațională și aia profesională. Ba chiar și aia de viață, că doar ai depășit atâtea greutăți… Ei bine, trece o zi, o săptămână, două săptămâni, și în Inbox, pe displayul telefonului – pe AVIZIERUL VIEȚII –  nu intră e-mailul ăla sau apelul ăla, care să te invite la casting. Pardon, interviu. Și te doare fix în suflet, dar undeva mai aproape de ego, puțin mai la dreapta, spre plămâni. Oftezi, dar mergi mai departe, îți creezi o familie, crești un copil, sau chiar doi, care mai vin uneori și pe la birou să se joace cu colegii tăi și să-i înveselească cu candoarea lor, atunci când bunica și sau bona nu sunt disponibile. Părinții au îmbătrânit și sunt din ce în ce mai neputincioși și au nevoie de voi alături, copiii cresc, și între timp ați mai trimis câteva CV-uri, ați mai schimbat câteva joburi, dar la compania AIA, despre care în continuare citești în ZF, încă nu ai ajuns… Ai 45Ă și încă îți mai dorești să îți vezi numele pe Avizierul Vieții. Dar parcă s-au schimbat puțin prioritățile și nici îndârjirea nu-ți mai e așa bună prietenă. Și peste toate astea, te uiți în oglindă și realizezi că parcă nici venin de categoria A nu prea ai. Și de aici, începe o altă discuție, monolog sau o dezbatere, pe care o puteți iniția cu colegele și prietenele, după ce vedeți spectacolul zeițe de categoria B. Care nu au venin de categoria A. Ceea ce nu implică automat că zeițele de categoria A sunt toate niște vipere. Dar, ca orice piesă de teatru, te pune pe gânduri și îți dă teme de analiză, iar tânărul Măjeri chiar reușește să pună punctul pe ZEIȚE și să ne servească pe platou de argint mere ale discordiei coapte, zemoase, mai acre și mai dulci. Iar minunatele sale trei actrițe-zeițe sunt mai grațioase și mai spectaculoase decât Aglaea, Euphrosyne și Thalia.

Zeițe de categoria B

De: Alexandra Felseghi, după o idee de Andrei Măjeri

Cu: Elena Ivanca, Ioana Dragoș Gajdó, Silvia Luca

Regia: Andrei Măjeri

Experiența sonoră: Adrian Piciorea

Producător principal: creart / Teatrelli

Co-producători: Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani

Cum a apărut ideea spectacolului și cum s-a materializat?

În urmă cu doi, am aplicat cu argumentul regizoral al spectacolului zeițe de categoria B la un call de proiecte lansat de Teatrelli. Ideea acestui demers artistic a venit din două „surse”. În primul rând, s-a născut dintr-o lipsă de recunoaștere a breslei față de membrii săi notabili din provincie (constatată de mine prin viteza marcării prezenței în festivaluri) și, în al doilea rând, interesul meu major față de povești marginale, zone de penumbră, insuficient explorate, cum ar fi carierele fabuloase ale unor actrițe de teatru din țara noastră. Evident, ideea a evoluat în acești doi ani, iar la începutul lui 2023, directoarea Teatrelli, Roxana Lăpădat, m-a invitat să îl facem anul acesta.

Cum au fost selectate cele trei actrițe ?

Cu fabuloasa Elena Ivanca mai lucrasem la două spectacole la Teatrul Național Cluj (Moarte și reîncarnare într-un cowboy și Meșterul Manole), ea fiind una dintre actrițele de top ale acestei foarte puternice instituții de cultură. Cu demențiala Ioana Dragoș Gajdó, angajată a Teatrului Regina Maria Oradea, îmi doream să mă întâlnesc de mai bine de un deceniu. Am dat mai multe castinguri, dar până acum nu s-a legat. Cu Silvia Luca, minunata mea colegă de la Teatrul Mihai Eminescu Botoșani, am colaborat anul trecut la spectacolul Eroine și m-am îndrăgostit de tehnica, savoarea și talentul ei. Toate trei sunt un dar pentru mine. Vorbim aici despre niște actrițe care au în spate cariere solide, dar și puncte nodale pe care și le asumă cu vulnerabilitate în show-ul nostru. Totodată, ele posedă un modernism explicit pe care eu îl caut pentru momentele de statement artistic. M-am regăsit mult în modurile prin care văd ele arta actorului, dar și bun etica lor de lucru. Mai mult, au colaborat impecabil, cu încredere și susținere una față de cealaltă.

Ce îți dorești să transmiți publicului cu acest spectacol. Dar actorilor? Am constat prezența câtorva actori din tânăra generație în sală.

Mizez pe faptul că spectacolul se recomandă pe sine și că discursul său este unul clar. Deși nu aleg niciodată formule simple de scenă și explorez mereu teritorii noi față de care sunt curios, cred că zeițe de categoria B transmite un semnal de alarmă breslei noastre și nu numai. El vorbește despre un abandon al actrițelor ajunse la o anumită vârstă. Este un spectacol despre artiste, despre femei, despre oameni puternici și constituie un demers de vizibilizare. M-au fascinat reacțiile pline de emoție ale actorilor și actrițelor tinere care au văzut premierele. Înseamnă că spectacolul nostru i-a/le-a atins.

În ce alte proiecte mai ești implicat și la ce mai lucrezi?

Sunt, de doi ani, angajat al Teatrului Mihai Eminescu Botoșani, unde am regizat două spectacole (Eroine după Ovidiu, prezent în șapte festivaluri deja și La Academie de Alexandra Felseghi, care se va juca pe 27 octombrie în București, în Festivalul Național de Teatru, la Odeon, Sala Majestic). Dincolo de statutul meu de regizor angajat, am colaborat cu peste 15 instituții de cultură din țară și din afară (anul trecut, de exemplu, am lucrat o adaptare după Oedip Rege la Novi Sad, în Serbia). În această toamnă, urmează să construiesc un nou spectacol la Teatrul Metropolis, în București. Este vorba despre o dramatizare care-i aparține Mihaelei Michailov, după romanul Cine l-a ucis pe tata? de Edouard Louis, un bestseller european. Voi lucra alături de  șase tineri actori, de coregrafie se va ocupa ultracunoscuta Andrea Gavriliu, scenografia va fi semnată de Adrian Balcău, iar Adrian Piciorea va fi responsabil cu universul sonor. Abia aștept!

Un gând despre status-quo-ul teatrului la noi și al generației de tineri regizori.

Regia tânără românească, marcată în vremea din urmă de un tot mai pregnant echilibru între sexe, este din ce în ce mai relevantă, prin temele alese și personalitățile foarte bine definite ale noii generații. Întâlnirea pe care am curatoriat-o a avut ca scop un proxim număr din revista Teatrul Azi, dedicat regiei românești tinere. Am încercat să creez o platformă pentru zece regizori (cinci regizoare, cinci regizori) care au schimbat arta montării scenice din țara noastră, în ultimii ani. Dincolo de simpozionul nostru, marcat de dezbateri potente, umor și vulnerabilitate sinceră, i-am invitat pe cei zece să facă, la rândul lor, câte un mic interviu cu o personalitate europeană notabilă, astfel cititorii putând afla mai multe lucruri și despre interesele lor artistice.

Viitorul regiei este unul feminin. Aș lăsa aici două nume: Adina Lazăr & Irisz Kovacs.

Orice altceva ai de adăugat pentru comunitatea de business, cititori ai revistei Business Magazin.

Cred cu tărie în publicurile noi, iar în acest sens invit zona corporate la Individual compus, un one man show pe care l-am construit cu excelentul actor Bogdan Iancu. Este vorba de un spectacol despre problemele corporatiștilor, cu multă coregrafie și umor.

În altă ordine de idei, sper ca sectorul de business să găsească modalități de a susține arta tânără din țara noastră, prin formule de mecenat, micromecenat, dar și prezență masivă în sălile de spectacole. Consider că avem nevoie unii de alții. Arta este vindecătoare, leagă comunități și naște dialog.    

CARTE DE VIZITĂ Andrei Măjeri

1. Andrei Măjeri (n. 1990, Novaci, România) este un regizor de teatru român. A absolvit studiile de licență în Regie de Teatru (2012) și masterul (2014) la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. În 2021 și-a susținut teza de doctorat „Teatralitatea endemică a grupurilor segregate. Anatomia colectivității și psihologia corpului comun” la aceeași universitate. Locuiește în București de un deceniu, dar lucrează în multe alte orașe. Din 2014, a colaborat cu numeroase teatre românești: de la teatrele naționale din Cluj, București și Craiova, la teatrele municipale din Baia-Mare, Turda sau Tîrgu-Jiu și la Apollo111 – cel mai cunoscut teatru independent din București. La Teatrul Maghiar de Stat din Cluj a regizat un spectacol în limba maghiară. În 2021 a devenit regizorul angajat al Teatrului „Mihai Eminescu” Botoșani, unde a montat deja Eroine și La Academie. În 2022 a regizat primul său spectacol în afara granițelor (Slepa Mrlja/Pata oarbă), în Novi Sad (Serbia), în cadrul Capitalei Culturale Europene, la Teatrul Național Sârb.

2. Măjeri este interesat de dramaturgia contemporană, în cea mai mare parte română sau spaniolă, dar a lucrat și pe texte aparținând dramaturgilor clasici precum Euripide, și cei canonici, precum Federico García Lorca, Witold Gombrowicz, Lucian Blaga etc. Lucrările sale includ: Nunta însângerată de Lorca, Medea’s Boys și Bacantele de Euripide, Meșterul Manole de Lucian Blaga, Las Meninas de Ernesto Anaya (dramaturg mexican contemporan) și trei dintre cele mai provocatoare texte ale lui Rodrigo García: Agamemnon, Moartea și reîncarnarea într-un cowboy și Grădinărit uman.

3. Majoritatea spectacolelor sale aduc în discuție: tragedia greacă, războiul, condiția artistului, sexualitatea, personajele feminine puternice etc. Măjeri are colaborări de lungă durată cu: Irina Chirilă și Adrian Balcău – scenografie, Lucian Broscățean – costume, Adrian Piciorea – sound design. Operele sale au fost deja invitate în numeroase festivaluri (în țară și în străinătate), atestându-l astfel ca unul dintre cei mai puternici regizori.

„Cred cu tărie în publicurile noi, iar în acest sens invit zona corporate la Individual compus, un one man show pe care l-am construit cu excelentul actor Bogdan Iancu. Este vorba de un spectacol despre problemele corporatiștilor, cu multă coregrafie și umor.“

Câte reprezentații va avea spectacolul și ce se întâmplă cu el după aceea?

Lucrând într-un sistem teatral de repertoriu, sper cu tărie ca acest show să se joace ani buni, pe cât mai multe scene, de la noi și de aiurea. Pentru început, până la finalul anului, el trebuie să aibă premierele și în celelalte trei spații partenere (Oradea, Cluj și Botoșani), iar din ianuarie 2024 va reveni și la Teatrelli, în București. Ulterior, îl vom înscrie la festivaluri și sperăm să avem cât mai multe turnee cu el. Neavând decor, e ușor de transportat și asta constituie un atu. zeițe de categoria B merită! Feedbackurile de după cele trei premiere bucureștene au fost extraordinar de calde, atât de la critica de specialitate, cât și de la publicul larg. Un val de emoție ne-a lovit pe toți în weekendul 22-24 septembrie. Suntem recunoscători.

Georgiana Gheorghe este colaboratoare – femeie de afaceri, pasionată de teatru