Vrajiti de numere si de vaci sacre

Salariul anual de baza este pentru un bucatar de 45.000 de dolari, dar creste exponential la circa 160.000 de dolari din cauza numeroaselor sporuri. Iar bucatarul sau, mai bine zis, bucatarii, pentru ca sunt trei pe un submarin, sunt platiti asa de bine pentru ca sunt responsabili, in mare masura, cu moralul marinarilor (care sunt suparati in mod nativ, pentru ca, va amintiti, au o multime de treaba). In plus, bucatarii trebuie sa se descurce in spatiul lipsit de confort al navei, ceea ce presupune, pe langa talent culinar, capabilitati organizatorice foarte bune.

Asa ca MaiMariiDecatAmiralii ai armatei australiene au ajuns la concluzia ca bucatarii sunt, in felul lor, mai importanti decat amiralii si ii recompenseaza corespunzator. Romania travereaza acum o perioada de indignare publica majora legata de nivelul salariilor din institutii, de inegalitati chinuite de genul “femeia de serviciu are” si “noi nu avem”. Este o zbatere inutila si daunatoare, cred, pentru ca distrage atentia de la fondul problemei.

Nu iau in calcul ipoteza ca MaiMariiDecatMinistrii din Romania au ajuns la concluzia ca soferii sau femeile de serviciu sunt mai capabili/capabile decat oficiali de rang mai inalt (desi aceasta s-ar putea dovedi o ipoteza cat se poate de corecta). Spun numai ca intorcand pe toate fetele niste numere nenorocite, risipim fondul problemei.

In Romania sunt o multime de insi obsedati de numere si cred ca aceasta este una din cauzele lipsei de progres a acestei natii – nu principala, e adevarat. Daca vrei sa pari competent, incepi sa spui niste numere si gata, esti competent: procentele manuite de presedintele Basescu la ultimul discurs televizat pe tema crizei, procente verificate, contabiliceste, pe hartie cu pixul, constituie un bun exemplu. La scoala esti premiant daca stii multe numere, iar la slujba esti apreciat daca ai numere la indemana; totul este un proces cu nuante mecanice si o rigoare nefireasca, ce apare intr-o scoala care nu-ti incurajeaza creativitatea, ci capacitatea de a tine minte si continua intr-o societate croita pe aceleasi valori ghilotinante.

Or, numerele in sine nu reprezinta nimic; numerele nu inseamna ca stii, ci numai ca ai o memorie buna. Numerele sunt niste unelte si nu solutia. Mii de miliarde, adica niste numere mari de tot, au fost varsate din vistieriile statelor pentru combaterea crizei; acum numerele cele mari s-au mutat in zona datoriilor statelor, iar somajul si numarul falimentelor si deficitele cresc, iar consumul cetatenilor se restrange in toata Europa, nu numai in Romania. Principalul neajuns in discutiile cu FMI, des invocate in ultima vreme, este ca acolo se discuta strict pe numere, iar oficialii romani uita ca nu numerele sunt importante, ci politicile si strategiile si viziunea de ansamblu. Privim doctorii sau bugetarii sau functionarii conditionati de numere si, in climatul trist din Romania, predispus la intoleranta si judecati pripite, numerele ne joaca feste si ne curma viitorul.

Am dat exemplul cu bucatarii din Australia nu pentru a scuza pe cineva sau pentru a acuza pe altcineva, ci pentru a demonstra ca numerele goale sunt doar numere goale. Daca asezam insa bucatarul intr-un context in care salariul si sporurile sunt o particica din tot, situatia se schimba.

Trec de la bucatarii de pe submarine la Irlanda, care a fost inclusa, in opinia mea, pe nedrept in randul PIGS sau PIIGS. Irlanda a inceputa sa isi reduca cheltuielile din 2008, pe vremea cand unele minti duduiau, si a facut-o atunci cu peste 5% din PIB. In 2010 au redus cheltuieli de alte 2,4% din PIB, iar salariile din sectorul public au scazut cu 18%. Tot pe vremea duduielilor irlandezii au infiintat un comitet care sa caute cai de reducere a cheltuielilor publice, iar oamenii aceia au emis peste 300 de pagini. Pe fiecare pagina era cate o cale de a reduce cheltuielile. Iar seful comisiei a spus, pur si simplu, ca nu au lasat in urma nicio “vaca sacra”.

Daca as fi Emil Boc sau Sebastian Vladescu, as face orice sa am cele 308 pagini de propuneri, fara niciun alt numar. De numere nu au avut nevoie nici francezii: intr-una din tarile ce par cel mai putin favorabile sectorului privat, cu taxe ridicate, un sector de stat extrem de puternic si cu legi extrem de dure in materie de munca au fost infiintate, anul trecut, 580.193 de IMM-uri, un record pentru Europa.

Este ceea ce oficialii statului francez au denumit o schimbare sociologica majora, pentru ca oameni pentru care o slujba de functionar angajat la stat era idealul in viata au decis sa isi croiasca o viata. Iar amanuntele din spatele numarului 580.193 sunt cat se poate de simple: durata de infiintare a unei afaceri a scazut de la cateva luni de zile la cateva minute, pentru ca se face online. Acelasi online a eliminat depunerile periodice de documente la serviciile de impozite si cele sociale.

Inspectorii nu mai bat la cap pe nimeni – intreprinzatorii platesc impozite abia in momentul in care incep sa faca profit. Toate masurile au fost puse in practica la inceputul anului trecut, in cadrul unui program care se cheama “auto-entrepreneur”. Ideea este ca daca nu ne mai uitam vrajiti la numere si nici la vacile sacre, lucrurile s-ar schimba radical si in bine.