Când vor scădea dobânzile, pentru că nu mai rezistăm? Când ne va plăti Guvernul facturile, când ne va da banii? Cum crede Guvernul că vom putea plăti creșterea salariului minim pe economie dacă el nu ne plătește?

Creșterea exponențială a dobânzilor la lei, iar acum și la euro, și temperarea acordării de credite de către bănci în aceste vremuri, plus majorarea peste noapte a salariului minim din economie au fost printre problemele cele mai discutate de către antreprenori, directori, de către companiile românești la Conferința ZF Investiți în România!, organizată împreună cu CEC Bank, joi, la Bacău.

Dobânzile mari încep să doară din ce în ce mai mult și pun presiune pe companii, în condițiile în care vânzările au scăzut, iar încasarea facturilor se face din ce în ce mai greu pe tot lanțul.

Chiar dacă ROBOR la trei luni a scăzut față de anul trecut de la 8,2% la 6,3%, companiile românești consideră că dobânzile sunt în continuare foarte mari, pentru că peste ROBOR se adaugă marja băncii, rezultând astfel o dobândă efectivă care trece de 10%, dacă nu chiar mai mult.

Anul trecut companiile românești au găsit soluția să treacă de pe finanțarea în lei pe finanțarea în valută, având în vedere că dobânzile la euro erau mult mai mici. Dar acum și dobânzile la euro au crescut exponențial, iar EURIBOR este de 3,9% (de la minus 0,5%), la care se adaugă marja băncii, rezultând un cost al finanțării care depășește 6-7% la euro.

Întrebarea pe care au pus-o reprezentanții companiilor românești a fost când scad dobânzile, pentru că “Nu mai rezistăm. Dobânzile sunt prea mari, costurile de finanțare sunt prea mari”.

Ionuț Lianu, șeful trezoreriei CEC Bank, a spus că nivelul dobânzilor care au fost înainte (ROBOR la 1,5% și EURIBOR negativ) a fost mai degrabă o excepție. Aceste dobânzi s-au datorat unei anumite conjuncturi economice mondiale, care astăzi nu mai există. În aceste condiții, este puțin probabil ca dobânzile, cel puțin la lei, să revină la nivelurile anterioare, cel puțin pe termen scurt, a menționat Lianu.

Dobânzile la lei din piață sunt influențate de dobânda oferită de BNR băncilor la depozite (6%) și de dobânzile pe care le plătește Ministerul Finanțelor ca să se împrumute din piață (6,16% la șase luni și 7,08% la 10 ani). Ministerul Finanțelor este principalul aspirator de bani și de aceea influențează foarte mult dobânzile. Mai mult decât atât, băncile se împrumută în piață pentru necesarul lor de finanțare și de capital (MREL), iar acolo dibânzile depășesc 7%, ajungând chiar la 9% la euro.

Dacă băncile se împrumută cu 7-9%, nu au cum să ofere la credite dobânzi mai mici.

Reacția antreprenorililor români a fost imediată: Și noi ce facem, că nu vom putea plăti dobânzi așa de mari?

Toate companiile încearcă să transfere costurile în creștere – dobânzi mai mari, prețuri la materii prime mai mari, impozite și taxe mai mari, salarii mai mari – în majorarea prețului produsului final, dar nu toată lumea reușește acest lucru. Doar companiile mari, care sunt puternice pe lanțul economic, au puterea de a-și impune prețurile.

Majorarea inflației, coroborată cu creșterea mai redusă a salariilor, a dus la scăderea puterii de cumpărare, iar acest lucru se vede în consum, acolo unde se înregistrează o scădere evidentă în volumul de produse și servicii cumpărate.

Pentru a nu fi nevoite să reducă prețurile, companiile au redus cantitatea și gramajul produselor, ceea ce, în limbajul economic, se cheamă shrinkflation.

Dar nu toate companiile pot să facă acest lucru, să jongleze din prețuri și din cantitate.

Situația din economie nu este roz, au menționat antreprenorii de la Bacău.

Pe lângă scăderea economică evidentă, companiile se confruntă cu scăderea cash flow-ului, care intervine din prelungirea duratei încasării facturilor, în varianta cea mai fericită, și chiar neîncasarea facturilor.

La fel ca la Arad și Craiova, și la Bacău companiile românești au spus că problema cea mai mare este că statul plătește din ce în ce mai greu și mai târziu facturile pentru lucrările efectuate, ceea ce induce mari probleme de lichiditate.

Companiile românești riscă să se blocheze și să blocheze tot lanțul. Guvernul nu-și plătește facturile pentru că stă prost cu banii, cheltuielile bugetare sunt mai mari decât încasările, iar colectarea taxelor și impozitelor se face din ce în ce mai greu. Având în vedere această situație cu plățile statului, băncile au devenit din ce în ce mai reticente în a finanța imediat firmele românești care au de încasat bani de la stat, pentru că nu există o predictibilitate a acestor plăți. În aceste condiții, firmele românești se confruntă cu mari probleme de cash flow.

Nu puteți vorbi la Guvern să facă plățile mai repede, să ne dea statul banii ca și noi să ne putem plăti furnizorii și creditele de la bancă?, a fost întrebarea adresată de către antreprenorii români conducerii CEC Bank.

Majorarea salariului minim pe economie de la 1 octombrie de la 3.000 de lei la 3.300 de lei și perspectiva majorării din nou a salariului minim de la 1 ianuarie 2024, plus încă o majorare pe parcursul anului, înainte de alegeri, de către Guvern, a fost extrem de criticată de către reprezentații companiilor românești.

Cum crede Guvernul că putem plăti peste noapte aceste creșteri salariale, de unde să scoatem noi acești bani dacă tot Guvernul nu ne dă banii, nu ne plătește facturile?, a fost reacția antreprenorilor români.

Mulți dintre ei au business în sectorul de agrobusiness – agricultură și industrie alimentară -, acolo unde salariul minim este mai mare, iar acum Guvernul a eliminat facilitatea fiscală privind plata CASS, adică firmele vor trebui să majoreze salariile cu 10% pentru ca angajații să primească același net, sau să nu le majoreze, dar atunci salariul net al angajatului va scădea cu 10%.

Guvernul a majorat salariul minim din agricultură și industria alimentară de la 3.000 de lei la 3.436 de lei brut, iar în construcții de la 4.000 de lei la 4.582 de lei brut doar pentru a compensa eliminarea impozitului de 10% pentru CASS.

La nivel local, multe companii românești lucrează cu salariul minim, iar orice creștere a lui le dă peste cap situația financiară, mai ales dacă nu au puterea să majoreze prețurile.

Situația din economie a devenit din ce în ce mai tensionată, o presiune în plus fiind creșterile de taxe și impozite care au intrat în vigoare acum, sau care vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2024.

Pentru toată lumea problema este legată de lichidități, de cash flow, de încasarea facturilor, de recuperarea banilor, de plata salariilor, de plata frunizorilor, pentru a nu se bloca.

O parte dintre companii – care nu reușesc să-și încaseze facturile fie de la stat, fie de la alte companii – aduc în discuție intrarea în concordat preventiv sau chiar direct în insolvență, pentru a încerca să se protejeze în fața presiunii plăților și a creditorilor.

În ultimii ani băncile au fost ferite de credite neperformante, dar s-ar putea ca situația să se schimbe dacă problema de lichiditate, de încasare a facturilor, mai ales de la stat, va deveni din ce în ce mai critică.