Vom face altul pe rau in jos

Dupa inundatiile din Banat din primavara, PSD a acuzat guvernul Tariceanu ca vrea sa faca mai intai autostrada Bucuresti-Timisoara si abia apoi autostrada Bechtel ca sa-i impace pe cetatenii din Banat dezamagiti de prestatia autoritatilor in chestiunea inundatiilor. Acum, cand alegerile anticipate din toamna par aproape certe, noul val de inundatii a creat un excelent teren de campanie electorala pentru politicieni, care izbutesc astfel sa adauge cel putin cateva saptamani la campania oficiala scurtata din octombrie. 

Iar terenul de campanie e fertil pentru tot spectrul politic. PSD a incercat mai intai sa mizeze pe cartea responsabilitatii clasei politice in fata dezastrului natural, ca argument impotriva declansarii alegerilor anticipate, mancatoare de bani publici altminteri mai folositori pentru sinistrati. Aici, varful de lance al partidului a fost senatorul Ion Iliescu, brusc revenit la sentimente mai bune fata de colegii sai in masura in care acestia au revenit la sentimente mai bune fata de el data fiind capacitatea nesecata a fostului presedinte de a readuce, la randul sau, electoratul la sentimente mai bune fata de PSD. Ulterior, guvernul din umbra al PSD a lansat o serie de propuneri apasat populiste in reactie la criza inundatiilor, de la instituirea unei contributii de solidaritate de 3% pentru persoanele cu venituri lunare mai mari de 5.000 de lei noi (50 de milioane de lei vechi) pana la oprirea privatizarii CEC, care ar urma sa fie pusa sa acorde credite pentru rezolvarea problemelor agriculturii in zonele calamitate. N-au lipsit nici actiunile demonstrative de partid: toti parlamentarii PSD trebuie sa sara peste concediu si sa doneze pentru judetele lor afectate echivalentul unui salariu lunar. 

La randul lor, PNL si PD s-au straduit sa recupereze in ultima clipa timpul pierdut de la inceputul inundatiilor de acum, dar si pierderile de imagine de la inundatiile din primavara, cand cu deja clasica replica a premierului Tariceanu despre pretentiile sinistratilor de a li se construi hoteluri. Dupa ce primele zile de umflare a apelor au trecut in complet anonimat, din cauza luptei politice din jurul Curtii Constitutionale, principalele partide ale Aliantei au realizat ca risca sa para dezinteresate de nenorocirea care a lovit o parte din electorat. 

Astfel incat au trecut la atac pe doua cai. Pe de o parte au relansat acuzatiile la adresa fostei guvernari, considerata raspunzatoare de inundatii fiindca a deturnat banii pentru diguri in folosul baronilor locali si a permis afaceristilor protejati de PSD sa se imbogateasca din taierea padurilor Moldovei. 

Pe de alta parte, redactiile publicatiilor au inceput sa fie inundate cu comunicate despre febrila activitate a cate unui birou deputatesc sau a altuia in materie de distribuire a ajutoarelor pentru sinistrati.  Cinic vorbind, perspectiva alegerilor anticipate de fapt ii ajuta acum pe sinistrati, fiindca e foarte probabil ca eforturile partidelor de a iesi in evidenta prin spirit gospodaresc si generozitate n-ar mai fi fost asa de sustinute daca 2005 n-ar fi an electoral.

Consecinta e insa ca nici un ajutor oferit de politicieni sinistratilor nu se va putea sustrage suspiciunii ca e motivat electoral. Din acest punct de vedere, toate partidele sunt la egalitate perfecta, iar orice acuzatie adusa de vreun partid adversarilor ca au devenit cam prea zelosi la inundatii nu poate decat sa se intoarca  impotriva lui insusi. In fine, primii oameni in stat au lasat si ele brusc disputa cu anticipatele si au carmit-o spre Moldova. Prim-ministrul Tariceanu a revenit la tinuta cu cizme de cauciuc de la inundatiile din Banat, fara insa a mai incerca sa arate ca, asa cum spunea Traian Basescu, stie sa ordone „comanda la mine“. Acum, „comanda la mine“ i-a apartinut insusi presedintelui Basescu. Acesta a preluat administrarea crizei inundatiilor cu toata energia care a lipsit Guvernului si oamenilor din teritoriu ai Aliantei: a cerut o ancheta pentru mortii din Vrancea, a certat presa ca isterizeaza cetatenii si, intr-o actiune perfecta de marketing politic, nu s-a afisat in mijlocul apelor, ca premierul Tariceanu, ci pe uscat, la locul constructiei podului de la Maracineni (Buzau), distrus de inundatii in urma cu doua luni. 

Glumele de santier facute acolo de Basescu, care le-a spus muncitorilor ca vrea sa bea pe podul nou un pahar de ziua lui (4 noiembrie), ar fi putut suna cumplit de strident cu cateva sute de kilometri mai spre nord, unde apele inca nu se retrasesera. Spuse insa pe piatra, acolo unde nu mai era nici un pericol si unde lucrarile de refacere incepusera deja, indemnurile presedintelui au transmis un mesaj nu optimist, ci eroic. Acest mesaj de reconstructie si de barbatie ostentativa nu statea in puterea unui Tariceanu inaintand cu greu prin balti.  Pentru Alianta inaintea alegerilor, mesajul „hai, ma baieti“ e la fel de eroic: ne miscam rapid si facem uitate inundatiile in doi timpi si trei miscari, nu e de pierdut nici un minut. Pariul e limpede: cine sarbatoreste la toamna victoria in alegeri pe podul de piatra cel nou?