Vom ajunge să dăm și noi ture prin cimitir

Dragoș Anastasiu a avut noroc acum, când a venit criza coronavirusului,  că în 2017 și 2019 a vândut afacerile Eurolines din transporturi și turism, două sectoare care acum s-au prăbușit.
Dacă oamenii de afaceri, patronii, antreprenorii care au traversat criza precedentă în toate formele ei ar vorbi despre acea perioadă, literatura de specialitate s-ar  îmbogăți extrem de mult. Iar acum am fi avut multe exemple despre cum ai putea să treci
prin criză.
În ianuarie 2019 am scris un articol chiar în această pagină, pe baza comentariilor pe care le auzeam în jurul meu: „Să vină odată criza, ca să mai reducă presiunea pe care o avem – nu te mai înțelegeai cu salariații, presiunea pe majorări salariale era continuă și nu aveai cum s-o transferi mai departe către client, toată lumea era nemulțumită”.
Titlul articolului era „Poate vine criza mai repede, ca să se mai liniștească lucrurile”.
Criza a venit, dar într-o formă total neașteptată, care ne dă peste cap.
Coronavirusul lovește  în dreapta și-n stânga, mai rău ca un război, iar statele occidentale au ajuns practic să se închidă atât din punctul de vedere al circulației oamenilor și a bunurilor, cât și din punct de vedere economic. Nimeni nu a crezut că este posibil așa ceva.
Eu scriu acest articol miercuri spre joi seara, 18-19 martie, și până luni, când va apărea, nu știu ce se va întâmpla în jurul meu.
Va fi o luptă de supraviețuire economică și personală a fiecăruia, pentru că toată lumea va fi afectată.
Multe prietenii din business vor fi puse la încercare, iar multe parteneriate se vor rupe.
Dan Șucu, patronul Mobexpert, a fost nevoit să închidă toată rețeaua de magazine și să-i trimită pe cei 2.400 de angajați acasă, cel puțin pentru următoarele două luni.
„Eu îmi asum pierderile, dar vreau ca această povară să fie asumată și de către ceilalți parteneri de business, proprietarii de malluri, de spații comerciale, de bănci și de furnizori”, spunea el.
Nu toți vor trage în aceeași direcție, fiecare își va folosi puterea pentru a-și reduce pierderile.
Toți consultanții spun că angajații reprezintă cea mai importantă resursă pentru o companie, dar, în astfel de situații, cu ce bani poți să-i ții?
Toată lumea crede că lucrurile vor reveni la normal după perioada de Paște, dar tare mă tem că nu va fi deloc așa -, și că această pandemie va continua, poate într-o formă mai atenuată, dar sigur activitatea economică nu are cum să revină la normal atât de repede.
Multe companii trebuie să-și facă planuri de supraviețuire, cu toate măsurile de rigoare.
Multinaționalele au resurse să reziste, dar companiile românești mai puțin.
Capacitatea guvernului de a interveni este limitată din punctul de vedere al banilor, dar și ca întindere.
Problema cea mai mare este că angajații nu știu ce se întâmplă, nu știu ce li se va întâmpla și speră că vor reveni la nivelul salarial de când lucrurile mergeau bine. Nu știu dacă va fi posibil, având în vedere violența acestei crize și rupturile care vor interveni.
Vor fi schimbări comportamentale, vor urma presiuni psihice și treptat ne vom trezi într-o panică, pentru că nu vom ști când se va termina totul. Scapă cine poate este expresia favorită, dar ce va fi după, nimeni nu știe.
România se va trezi cu 1 milion de șomeri, cărora li se vor termina resursele după două luni.  Cei care vor avea nevoie să angajeze vor avea de unde. Restul vor da ture în cimitir, ca Dragoș Anastasiu, în căutare de soluții de ieșire din criză.