Dacă vine războiul, ce se întâmplă într-o țară în care încrederea în liderii politici este la pământ? În ce măsură ar reuși, de exemplu, Klaus Iohannis, conducătorul suprem al armatei, coagularea României în caz de război

♦ Volodimir Zelenski a ajuns din actor de comedie, creditat cu puține șanse ca politican de succes, erou național și internațional. A fost contextul de așa natură sau depinde de lider?

„Atunci când a fost ales președintele Zelenski, mulți spuneau că este un actor de comedie și nu ar putea fi bun în politică. Acum, de când a început războiul, toată lumea care credea asta și-a schimbat părerea. Este un erou“, povestea o refugiată ucraineancă în București.

Volodimir Zelenski și al său partid Slujitorul Poporului (denumit după serialul în care Zelenski a jucat rolul principal) au venit ca o speranță pentru ucraineni care așteptau reforme, modernizare, eradicarea corupției oligarhice etc. Ca atare, se bucura de un grad de încredere destul de mare chiar și înainte de începerea războiului „ undeva spre 43% în 2021, potrivit Radio Ukraine International. După izbucnirea războiului și acțiunile lui Zelenski, el a devenit erou național și simbolul rezistenței ucrainene. Întrebarea este însă ce se întâmplă într-o țară în care încrederea în liderii politici este la pământ, cum este cazul României, unde încrederea în președintele Klaus Iohannis, comandantul suprem al Armatei, este la 14-22%, iar încrederea în politicieni, în general, este și mai jos.

„Depinde de lideri și de compor­tamentul liderului. Dacă preșe­dintele poate fi un factor de coeziune în socie­tate. Spre exemplu, Volodimir Zelenski, cu poziția sa, cu comportamentul său, s-a pliat exact pe așteptările poporului ucrainean și a consolidat această rezistență eroică și dârză“, explică analistul politic din Republica Moldova, Ion Tăbârță.

Pe de altă parte, adaugă el, se poate întâmpla și exact invers, cum a  fost în cazul președintelui moldovean Mircea Snegur, în răz­boiul din Transnistria, din 1992, între nou-formata Republică Moldova și Federația Rusă.

„Din păcate, el nu a devenit acel lider de coagulare națională pentru cetățenii din Re­publica Moldova, mai degrabă liderii au venit din alte partide“, explică analistul politic.

Un exemplu care reunește atât tiparul liderului din lumea liberă care reușește să adune în spatele său poporul, cât și al celui care dă greș este Marea Britanie din cel de-al doilea război mondial, cu cei doi lideri: Neville Chamberlain și Winston Churchill. Chamberlain, premierul Marii Britanii între 1937 și 1940 se întorcea la Londra din Munchen în uralele britanicilor, după ce a semnat, alături de alți lideri occidentali în 1938, cedarea unei părți din Cehoslovacia Germaniei naziste, care devenea din ce în ce mai agresivă în Europa. Mișcarea a fost considerată, la vremea aceea, una care a împiedicat un nou conflict mondial, pentru că nimeni nu mai voia să vadă ororile din Primul Război Mondial.

Chamberlain a promovat politica dialogului cu Hitler, care s-a dovedit o politică falimentară: la nici un an de la Munchen, Hitler, împreună cu Stalin, atacă Polonia și împing Marea Britanie și Franța să declare război Germaniei Naziste.

Avansul germanilor prin Europa a prins atât Marea Britanie, cât și Franța, pe picior greșit, care păreau depășite de armata nazistă. După ce Germania a invadat și Țările de Jos, Chamberlain a făcut un pas în spate și i-a făcut loc celebrului Winston Churchill, care a tăiat orice fel de canale de comunicare cu Adolf Hitler și, prin atitudinea sa, a ridicat moralul scăzut al britanicilor. Politica lui Churchill de a nu da niciun pas înapoi l-a făcut să se bucure atunci, ca și acum, de o popularitate extraordinară în rândul armatei britanice și populației.

Klaus Iohannis, președintele României este, potrivit Constituției, și șeful suprem al Armatei Române.