Victoria franceză de la summitul asupra schimbărilor climatice COP28: „Energia nucleară s-a întors“

„Energia nucleară s-a întors“, a declarat trimfător preșe­dintele Franței Emmanuel Macron la summitul asu­pra schimbărilor climatice COP28 de la Dubai. Acolo, șefii de stat ai României, Poloniei și Cehiei au vorbit despre importanța energiei nucleare în eforturilor țărilor lor de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Tot acolo, România, Polonia, Cehia și alte 19 state au semnat o declarație în care susțin triplarea capacității de producție de energie atomică până în 2050.

Inițiativa i-a aparținut președintelui fran­cez, conducătorul unei țări care-și produce 70% din electricitate cu ajutorul reactoarelor nucle­are și care are de gând să redevină un jucător internațional de top în acest domeniu. Însă concurența crește, iar alții au făcut progrese uriașe acolo unde industria nucleară franceză abia a început să pășească. Spre exemplu, SUA intenționează să pună în funcțiune primele reactoare nucleare modulare mici (SMR) ame­ricane din Europa în România și Cehia în 2029. Construcția unui prototip de SMR francez, dezvoltat de subsidiara Nuward a gigantului de stat EDF ar urma să înceapă abia în 2030.

Totuși, declarația de la COP28 pentru mai multă energie nucleară este un nou succes pentru Macron după ce tot el a reușit să adune la începutul acestui an majoritatea statelor euro­pe­ne în ceea ce este cunoscut ca Alianța Nucleară. Grupul luptă pentru ca energia pro­du­să de centralele atomice să fie considerată de toți liderii de state din UE ca energie regene­rabilă, miza fiind subvențiile pe care Uniunea le acordă pentru dezvoltarea de energie fără emisii de gaze cu efecte de seră.

Franța este liderul european în sectorul nuclear, iar cel mai puternic oponent al său în ceea ce privește politica pentru energie atomică este Germania. Cu Alianța Nucleară ca bază, a prins viață Alianța pentru Reactoare Nucleare Mici, proiect ce va fi lansat de Comisia Eu­ro­peană anul viitor. La fel ca alte alianțe indus­tri­ale conduse de Comisie, scopul celei a SMR-urilor este de a aduce împreu­nă jucătorii din industrie exis­tenți, organizații de cercetare, oficiali guverna­mentali și grupuri de societate civilă pentru a accelera dezvoltarea industriei, scrie Euractiv.

Inițiativa se va concentra pe tehnologii nucleare testate, din a treia generație, însă va acorda atenție și reactoarelor mo­dulare avansate (AMR), teh­no­logie de a patra generație, spune Nuclear Europe, aso­ciația pentru energie nucleară a UE. Printre țările care au semnat declarația pentru energie nucleară la COP28 se numără SUA, Coreea de Sud, Marea Britanie, Bulgaria, Ungaria, Moldova, Ucraina, Maroc, Ghana, Mongolia și Emiratele Arabe Unite. Câteva dintre statele semnatare sunt producă­toare de reactoare și tehnologie nucleară. Coreea de Sud, Franța și SUA au pus toate ochii pe piața europeană.

Unele vor să-și extindă capacitatea exis­ten­tă. Un exemplu este Ungaria, care colaborează cu Rusia și Franța pentru construirea a doua noi reactoare la centrala Paks într-un proiect finanțat cu 10 miliarde de euro de Moscova. Tehnologia este tot rusească. Unii dintre sem­natari nu au centrale nucleare, dar au ambiții nucleare. Planurile Moldovei în acest sens sunt legate de România. Mongolia este o țară prea săracă pentru a avea un plan bătut în cuie, dar este bogată în uraniu și de o colaborare cu ea este interesată Franța.

Polonia este singura țară UE de pe orbita fostei URSS care nu are reactoare nucleare ci­vile, dar are ambiții foarte mari. Intenționează să cheltuiască aproape 40 de miliarde de dolari pe construirea a doua centrale cu câte trei reactoare fiecare. Ultimul ar putea fi pus în funcțiune în 2043. Prima centrală ar începe să producă electricitate în 2033. Proiectele re­prezintă o colaborare cu companiile americane Westinghouse și Bechtel. Pe lângă reactoare mari, convenționale, Polonia are planuri pentru importarea a numeroase SMR-uri.

Același consorțiu Westinghouse-Bechtel a propus Cehiei livrarea a patru reactoare. Wes­tinghouse a fost ales și furnizor de combustibil nuclear pentru multe din reactoarele europene de producție sovietică, adică va fi înlocuitorul Rusiei. Compania americană va aduce în Marea Britanie noile sale SMR-uri AP300, de fapt versiuni miniaturale ale reactoarelor tradi­ționale AP1000. Mai este loc și pentru Franța? Parisul luptă în primul rând pentru banii europeni destinați energiei curate. Ei pot ajuta Franța să relanseze pe piața internațională o industrie paralizată de întârzieri de proiecte și de probleme tehnice.

Cel mai recent reactor francez pus în func­țiune este Olkiluoto 3, în Finlanda. Construcția a început în 2005 și s-a terminat în primăvara anului acesta. Însă lupta pentru SMR abia începe. Experimentele americane în Europa nu e sigur că vor reuși deoarece compania care ar trebui să facă aceste reactoare în Europa de Est, NuScale, și-a văzut proiectul-pilot din SUA anulat după un deceniu de eforturi din cauza exploziei costurilor.

NuScale este singura companie americană cu proiecte de SMR aprobate de autoritățile SUA. Dar altele vin din urmă. Peste 10 companii americane trec în prezent prin procesul de aprobare sau sunt pe punctul de a demara aceste proceduri. În Franța, start-up-ul NAAREA caută finanțare de 150 milioane euro pentru proiectul său de a construi până în 2028 un reactor nuclear de mărimea unui autobuz care poate genera suficientă energie pentru necesitățile unei uzine auto. Până acum a strâns 60 milioane euro, dintre care 10 milioane euro de la guvernul francez.