Viața și aventurile marilor companii de software

In anii ’50-’60 situația era însă cu totul diferită: producătorii de hardware – în principiu IBM (“Albă ca Zăpada”) cu 70% din piață, urmat de UNIVAC, Burroughs, NCR, Control Data Corporation, General Electric, RCA și Honeywell (“cei șapte pitici”, deveniți apoi “the BUNCH”, după retragerea GE și RCA) – vindeau sau închiriau, în anii de început ai industriei, mașini automate de calcul fără niciun fel de software.

În acele vremuri de pionierat, clienții trebuiau să își implementeze singuri programele necesare, ceea ce era o muncă extrem de laborioasă, ineficientă și repetitivă. Vorbim nu doar de aplicațiile în sine pentru calcule matematice, salarizare, contabilitate sau alte procese economice, ci și de toate bibliotecile utilitare necesare, de pildă pentru lucrul cu sistemele de intrare-ieșire (benzi magnetice sau cartele perforate) ori pentru lucrul cu memoria. Dacă adăugăm la asta și faptul că toate aplicațiile și bibliotecile trebuiau scrise în limbaj mașină și pasate computerului prin intermediul cartelelor perforate, avem o imagine bună asupra complexității dezvoltării de programe în perioada romantică a industriei.

Cine erau atunci clienții care își permiteau să sprijine și să subvenționeze o industrie atât de pretențioasă și de prohibitivă? Nu mulți, cu siguranță. Resursa hardware era scumpă, programatorii erau puțini, opțiunile de educație în domeniu, în afară de cele oferite de creatorul tehnologiei (IBM), ca și inexistente.

Sprijinul guvernului american a fost hotărâtor. Văzând în industria ce se năștea potențialul câștigării unui avantaj tehnologic în războiul rece împotriva Uniunii Sovietice, guvernul american a investit miliarde de dolari în proiecte precum sistemul de apărare a spațiului aerian SAGE (realizat cu IBM pentru hardware și MIT pentru software), în alte câteva sute de programe militare ori în programul spațial NASA. Rezultatele concrete ale acestor programe au fost primele sisteme real-time, primele limbaje de programare de nivel înalt, primele compilatoare, sisteme de operare și de baze de date. Grupurile de utilizatori precum SHARE (fondat în 1955) prin circulația liberă și dezinvoltă a programelor și aplicațiilor lor (modelând în bună măsură comunitatea open source de mai târziu) au contribuit și ele la reducerea redundanței și la creșterea productivității muncii de programare.

Cu impulsul dat de bunele rezultate ale proiectelor publice au apărut și primele proiecte software private. Primul exemplu de acest fel a fost sistemul de rezervări aeriene SABRE al American Airlines, proiect realizat de IBM. Succesul SABRE a adus companiei aeriene, pentru câțiva ani buni, un semnificativ avantaj competitiv și a dovedit astfel utilitatea economică ridicată a industriei software care se năștea. Exemplul companiilor aeriene a fost urmat curând de domeniul bancar.

Un efect secundar esențial al programelor guvernului american și al grupurilor de utilizatori a fost educarea în noua disciplină a unor generații întregi de programatori. Mulți dintre ei aveau un puternic simț antreprenorial, desigur, și dintre acești primi pionieri implicați în proiectele mamut ale statului american s-au ales primii întreprinzători ai unui nou tip de startup: compania software.

Companiile software au apărut așadar inițial ca subcontractori ai statului american, ai IBM sau ai MIT în marile proiecte publice ale anilor ’50. Printre acești pionieri trebuie amintiți Thompson-Ramo-Wooldridge (TRW), Computer Usage Company (CUC), Computer Sciences Corporation (CSC), Computer Applications Inc. (CAI), Advanced Computer Techniques (ACT), Applied Data Research (ADR), Informatics, Automatic Data Processing (ADP), Electronic Data Services (EDS).

Ce mă interesează în acest articol este evoluția spectaculoasă a acestor companii software ale anilor ’50-’60.

De la subcontractori în proiecte ale altor terți, ele au evoluat rapid și și-au diversificat oferta de servicii către programare, procesare de date, administrare de centre de calcul și teleprocesare. Alimentată de apariția tot mai multor proiecte publice și private, creșterea acestor companii a fost fenomenală. În decursul a câțiva ani ai deceniului șase, ele și-au crescut numărul angajaților de zeci și chiar sute de ori, și-au mărit spectaculos cifrele de afaceri și profiturile și au trecut prin listări la bursă extrem de profitabile pentru acționari.