Viața la țară ca o afacere. Cum a transformat o femeie care a lucrat o viață la bancă un sat uitat de lume într-o afacere profitabilă - GALERIE FOTO

Proiectul Caselor de Oaspeți de la Cincșor a apărut oficial pe scena turismului local în urmă cu patru ani și a pus pe harta Transilvaniei un sat de doar 650 de locuitori, un sat uitat de lume, rămas undeva în negura timpului.

Când fosta școală, fosta parohie și două case tradiționale săsești au fost restaurate și introduse în circuitul turistic, câteva mii de iubitorii de natură, de istorie și de gastronomie locală și-au pus Cincșorul pe lista de vizitat. Spre exemplu, doar anul trecut circa 8.000 de români și străini au trecut pragul bisericii fortificate din sat, iar o parte s-au cazat în Casele de Oaspeți. Pandemia de Covid-19 a dat inițial peste cap planurile de vacanță pentru acest an ale multora, dar lucrurile încep acum să se așeze din nou pe făgașul normal, iar România în general și Transilvania în particular devin cap de listă în ceea ce privește destinațiile de top pentru acest sezon.

O antreprenoare care și-a construit cariera în mediul bancar a dezvoltat, alături de soțul său, în satul natal Cincșor din Transilvania un proiect ce a găzduit 1.200 de vizitatori în 2019, majoritatea români. Încă de la început fondatorii au mizat pe turiștii locali, tineri de 25-45 de ani, ce lucrează în IT, media, în corporații sau care au profesii liberale. Sunt persoane cu venituri peste medie, iar decidenții sunt în proporție de 90% femei.

„E un segment în creștere acesta, sunt oameni care vin atrași de autenticitatea locului, de relația personalizată cu proprietarii. Plus că transmitem o poveste. Și mai avem un avantaj, bucătăria, mai exact restaurantul propriu. Suntem deschiși tot timpul anului, iar în 2019 am avut un grad mediu de ocupare de 64%”, spune Carmen Schuster, cea care alături de soțul său a lansat proiectul Casele de Oaspeți de la Cincșor. Ea locuiește în localitatea brașoveană Cincșor, care numără doar 650 de locuitori. S-a mutat aici, alături de soțul său, acum aproape cinci ani și a dezvoltat proiectul ce are o capacitate de cazare de circa 40 de persoane.

„Nu există o lipsă de calitate a vieții aici. Trebuie să fii racordat la oraș, e adevărat, dar și comunitățile de aici sunt vii. Există efervescență. Nu ducem deloc lipsa orașului. Aici, deși muncești mult, te poți concentra mai bine. Nu mai pierzi timpul în trafic. În plus, nu suntem departe de cultură și de activități sociale, Sibiul fiind la doar o oră distanță. Plus că, o dată pe lună, venim la București.”

Carmen Schuster a plecat în Germania în ’85, cu gândul de a rămâne acolo. Studiase aici franceza și germana, iar acolo a absolvit o facultate cu profil economic la Karlsruhe.
Apoi s-a angajat în sistemul bancar, unde până în 2000 s-a ocupat de restructurarea băncilor din Germania. Prima dată a revenit în România în 1996 pentru un proiect internațional de restructurare a CEC. A plecat înapoi și a revenit ulterior în 2000, tot pentru un proiect de consultanță. 

A fost angajată apoi de grupul austriac Erste Bank, care în 2006 a cumpărat BCR. Carmen Schuster face parte din echipa de tranziție, tranziție care a durat ceva ani. „Am făcut banking din pasiune. De altfel și acum am lucrat la un proiect ce va fi implementat din toamnă și care este menit să acorde credite pentru dezvoltarea businessurilor creionate de femei.” Este un proiect venit din Germania și realizat de BERD în colaborare cu Savings Banks Foundation for International Cooperation. „Nu m-am desprins cu totul de banking, dar de acum mai bine de un deceniu am considerat că trebuie să găsesc o alternativă, că trebuie să mă racordez la alte domenii. Zona de restaurare și cea culturală au fost întotdeauna pasiunile mele.”

Astfel, în 2010, a început, alături de soțul său, să cumpere case în localitatea natală Cincșor pe care să le restaureze și să le introducă în circuitul turistic. Acum aproape cinci ani s-au mutat în Transilvania și se ocupă de acest proiect antreprenorial. „În 2010 am simțit că trebuie să rămân în România. A fost momentul când am început să construiesc ideea de case de oaspeți. Deschiderea oficială a avut loc în 2016, însă am lucrat la proiectul de restaurare din 2010. În paralel lucram și în corporație.”

În primii ani, atât ea, cât și soțul său, de profesie istoric, au făcut naveta. Plecau sâmbăta dimineața la 5 din București și la ora 9 erau pe șantier, la discuții cu muncitorii. Iar duminica plecau înapoi. „N-am simțit oboseală, am simțit că nu mai eram legată exclusiv de lumea abstractă a bankingului”, rememorează astăzi Carmen Schuster.

Ea își amintește că atunci când s-a întors prima dată în România, în 1996, a simțit o reală efervescență. Locuise inițial în Freiburg, în vestul Germaniei, dar apoi s-a mutat la Berlin în ’89 pentru că acolo se întâmpla istoria. A văzut astfel în estul Germaniei cât de repede se pot dezvolta lucrurile.

„Credeam și cred că poate și România să crească. Acum cred chiar mai mult ca acum un deceniu. Doar că ritmul e foarte lent. Totuși, lucrurile se vor schimba în bine.”

Spre exemplu, condițiile ca turismul local să aibă o șansă să se dezvolte după modelul din Toscana sau Provence sunt multe, spune Carmen Schuster. Ar trebui dezvoltată infrastructura, la fel și cultura ospitalității. „Nu e vorba de faptul că românii sunt ospitalieri, pentru că deja sunt, e vorba de ceva cu totul diferit. Clientul trebuie să fie pe primul loc. E nevoie de multă educație, de experiență, atenție la detalii și cunoștințe de limbi străine. Suntem încă departe.”
Totuși, există o posibilitate de dezvoltare, iar businessurile axate pe artizanat sunt o șansă în plus.

Executivul devenit antreprenor își amintește propria sa poveste. Când a revenit la Cincșor nu mai avea nimic în proprietate, nici măcar casa părintească. Nu s-a judecat pentru ea, e o comunitate mică, iar pe mulți îi mai știa încă. Din cei 650 de locuitori însă, doar zece mai sunt sași, ea fiind unul dintre ei. „În casele săsești se mutase lume nouă, mulți veniți din Moldova sau din zona rroma din Transilvania. Existau însă oameni care ne știau – pe mine și pe părinții mei –, așa că integrarea a fost mai simplă.”

Dat fiind că nu mai deținea nicio proprietate în Cincșor, a început să cumpere. Prima casă a achiziționat-o după ce s-a înscris la licitația bisericii Evanghelice. E vorba de fosta școală, o clădire în bună parte deteriorată, cu acoperișul căzut. Biserica avea nevoie atunci de fonduri și de aceea a vândut.

„A fost mai degrabă o ambiție personală. Am văzut că se vinde pe internet. Am sunat și am aflat că mai era o singură persoană interesată, cineva care voia să transforme clădirea în atelier de reparat tractoare.”
A cumpărat-o în 2008, plătind circa 20.000 de euro, însă restaurarea a costat foarte mult. Carmen Schuster își amintește că lumea din sat a fost uluită că face asta. „Necălătorind, mulți din oamenii locului nu gândeau în viitor, nu își dădeau seama despre potențialul zonei, al satului sau al casei.”

Apoi însă, comunitatea a văzut ce a ieșit din proiectul cu școala și i-a propus să preia și Parohia, o clădire din 1624. A cumpărat-o. Preluarea a avut loc în 2012, însă restaurarea a durat. Ulterior a mai cumpărat ale proprietăți, ajungând la patru case în proiectul turistic și o altă casă închiriată pe termen lung și care nu intră în circuitul pensiunilor. Aici însă sunt folosite grădinile și sera care alimentează restaurantul.

Chiriași sunt o familie din Germania care și-a mutat herghelia în Transilvania și care își construiește și o casă. „Lângă noi s-a mutat cineva din Paris. Mă sună și clienții caselor noastre de oaspeți că vor să vină în zonă și să investească, atât pentru ei, cât și pentru oportunitatea de business din turism. Oamenii redescoperă ruralul. La început aveam turism de weekend, oamenii veneau pentru 3-4 zile. Acum stau 7-8 zile.

Totodată, Romania e descoperită de străini, atât de cei care caută turismul de masă, cât și de cunoscători, avandgardiști, de cei care vor o experiență exclusivistă, e vorba de elvețieni, dar și de germani.
„Primele camere au fost gata în 2014, când am vrut să testăm să vedem ce funcționează și ce nu. Proiectul a fost foarte bine primit de la început. Totul a mers conform business planului, din lună în lună, din an în an, am crescut. Am aplicat un business plan normal, dar am avut norocul să am experiența din mediul bancar. Acolo învățasem că întotdeauna în business trebuie să pleci de la piață și mulți uită asta în România.”

Totul se construiește după client, până și mobila. E important să îți găsești nișa, crede antreprenoarea. „Am avut noroc pentru că la restaurare am lucrat cu o firmă mică din Sibiu, compania căpătând experiență din Italia tot în zona de restaurări. Iar meșterii ți-i crești, ai noștri au învățat împreună cu firma de construcții.” Pe zona de tâmplărie antreprenoarea lucrează cu o persoană din zonă, dar care a câștigat experiență tot în Italia, iar apoi s-a mutat în România. Tot cu meșteri locali a lucrat și mobila, o parte restaurată, dat fiind că ea și soțul său – german– sunt și colecționari. „Am cumpărat chiar dacă nu aveam nevoie. Oamenii din zonă aruncă mult și nu își dau seama de valoarea bunurilor.”

În total, investiția în proiect, fiind vorba și de restaurări, se ridică la circa 800.000 de euro. Banii au fost investiți pe o perioadă lungă, profitul obținut fiind și el reinvestit.

„Am gândit și un proiect pe fonduri europene, e vorba de restaurarea Parohiei. Am descoperit însă o serie de fresce medievale, așa că a trebuit să reconfigurăm proiectul, am renunțat la o serie de camere. Dat fiind că proiectele pe fonduri europene nu permiteau reconfigurarea, am dat banii înapoi.”

Carmen Schuster spune că dacă ar fi să se extindă în afara Cincșorului ar merge tot pe un proiect de restaurare, într-un sat cu biserici fortificate, potențialul fiind enorm. În zonă sunt circa 150 de biserici fortificate. „Noi (ea și soțul său – n.red.) ne implicăm noi în tot, de la construcție, la amenajare. Anul trecut am deschis ultima casă, vechiul CAP, și ne extindem în continuare. Avem un proiect pentru o șură multifuncțională într-una dintre grădini. Păstrăm ideea de puține camere pe curte, așa că dezvoltăm doar șase camere. Acum luxul înseamnă spațiu și timp.”

Acest proiect nou ar fi trebuit realizat în 2020, dar pandemia a dat peste cap planurile.
Orice criză îți pune sub semnul întrebării alegerile pe care le-ai făcut, spune ea. Antreprenoarea adaugă că a gândit și regândit proiectul, așa că această perioadă a însemnat nu doar șoc, ci și energie pozitivă. „O perspectivă despre ce a însemnat această perioadă vom avea pe final de an, dacă nu vine valul doi. Până la final de 2020 va fi perioadă complicată. La început am avut scăderi de 60-70%, dar pe vară sper să revenim. Nu vreau însă să forțez lucrurile.”
Cerere există însă, iar dacă ar vrea, ar putea să umple toate camerele, spune ea. În această perioadă însă, a creionat un regulament intern. Astfel, cam două zile camera stă neocupată după ce au plecat turiștii. „Avem o abordare pe termen lung. Nu o să ne revenim ușor din această pandemie, așa că trebuie să fim foarte atenți, să ne resetăm, să nu forțăm lucrurile. E o criză care nu depinde de noi.”

Antreprenoarea spune că a regândit businessul puțin. Astfel, se bazează cât de mult posibil pe grădina proprie, pe producătorii din sat sau din zonă. E mai greu, dar se poate, crede ea.

„Sunt convinsă că afacerile mici vor fi favorizate – ai autenticitate, îl vezi pe proprietar, îl cunoști, controlezi mai bine businessul. Va conta și ideea de solidaritate și faptul că vor fi mai puțini cei care vor pleca în străinătate.” La Cincșor, în casele de oaspeți, se organizau și evenimente, cum ar fi nunțile, dar momentan acest segment de business e blocat.
Ce a mai făcut pandemia? A accelerat trendul de slow living, motiv pentru care tot mai mulți oameni vor căuta să se mute în rural. „Trendul exista, dar pandemia l-a accelerat. Puterea de cumpărare va scădea, însă casele vor fi văzute ca un simbol de protecție, așa că cererea pentru ele va crește. E o criză care va mai dura”, conchide antreprenoarea.