Vezi că vin alegerile! Dar de ce trebuie să merg la vot? Am pe cine să votez? Toți sunt la fel! Nu mai bine îmi iau familia, copilul și mă duc duminică să mă dau cu barca în Herăstrău?

O discuție de acum două săptămâni despre alegeri, cu cineva care lucrează într-un restaurant din București.

Vezi că vin alegerile, să te duci la vot! Dar de ce trebuie să merg la vot? Am pe cine să votez? Toți sunt la fel! Nu mai bine îmi iau familia, copilul, și mă duc să mă dau cu barca în Herăstrău?

Duminica viitoare, peste o săptămână, sunt alegeri locale, iar interesul pentru cei care conduc orașele, comunele și județele țării pare destul de scăzut. Și nu este vorba de Covid-19.

Noroc cu Băsescu, care pe ultima sută de metri a mai animat prin limbajul de stradă lupta din București dintre Gabriela Firea și Nicușor Dan.

Dar până la urmă, întrebarea interlocutorului este legitimită și nu răspunde nimeni dintre cei care cer votul.

El, ca și alții, e convins că votul lui nu contează și că, indiferent pe cine votează – partid sau nume -, tot ăia care trebuie ies.

Iar după ce ies, tot ce au spus în campanie se aruncă la coș și încep să-și facă afacerile lor.

Cel puțin în București, oamenii vor școli mai bune pentru copiii lor, spitale din care să nu iasă mai bolnavi decât au intrat, drumuri în care să nu piardă o oră până să ajungă la muncă, un aer mai curat și nu în ultimul rând curățenie.

Pentru asta plătesc oamenii taxe și impozite, dar din păcate nu sunt conștienți de acest lucru.

Pentru că legea nescrisă în București este de a negocia salariul net, oamenii nu știu ce înseamnă plata taxelor și impozitelor din câștigul lor, și de aceea nu au în minte că cei de la putere sunt plătiți din banii lor și nu invers.

De la alegerile din 2012, când prezența la vot a fost de 56%, asta pentru că Băsescu ajunsese extrem de urât iar PSD s-a aliat cu PNL formând USL, salariul mediu a crescut de la 1.500 de lei la 3.300 de lei, adică s-a dublat. În euro, salariul mediu a crescut de la 340 de euro la 680 de euro în prezent.

Cel puțin în București, alegerile nu sunt despre bani, despre creșterea puterii de cumpărare sau despre locuri de muncă, cum era în anii ‘90 și 2000, când salariul mediu era de 100-150 de euro.

Nu știu ce l-a apucat pe Nicușor Dan să promită că în patru ani de zile salariul mediu din București va ajunge la 1.400 de euro (față de 900 de euro, cât este acum).

În orașele mari alegerile sunt legate de ce fac primarii, șefii consiliilor județene cu banii pe care-i încasează. Și nu sunt deloc mulți.

În orașele din eșalonul 2, 3, sau 4, algerile țin de salarii și locuri de muncă, pentru că acolo principalul angajator este statul, iar cei care conduc își bazează puterea pe acest lucru.

Românii ar vrea ca din popor să se ridice un Vlad Țepeș, ca să-i bage pe toți cei din politică la pușcărie (sper că n-ați uitat celebra expresie a lui Traian Băsescu din 2004, când îi îndemna pe oameni să vină să vadă țepele din Piața Victoriei pe care le va ridica și cât de puternică a fost această afirmație).

În timp ce alegătorii din orașele mari au speranțe legate de drumuri, școli, spitale, curățenie, cei care sunt în politică au ca principal scop întărirea puterii administrative fanariote. Și pentru acest lucru alocă resurse importante.

În timp ce jumătate dintre bucureșteni cred că votul lor nu contează și de aceea mai bine se duc să se plimbe, cu familia, cu copilul, cu barca în Herăstrău, cei care se uită cu interes la rezultatul votului sunt cei care au afaceri.

Laurențiu Lazăr, directorul Colliers International, unul dintre cei mai mari brokeri imobiliari din București și din România, spune că în Capitală dezvoltatorii și-au făcut datoria, au construit clădiri de birouri unde lucrează sute de mii de corporatiști, au adus investiții de miliarde de euro, dar acum problema este legată de sufocarea orașului, de lipsa de infrastructură.

Dacă votul popular nu contează pentru cel puțin un alegător, măcar să conteze în fața celor ce vor fi aleși interesele care vin din business.

Când marii dezvoltatori de clădiri de birouri își vor pierde chiriașii din motive de infrastructură, de Covid-19, s-ar putea ca presiunea lor să fie din ce în ce mai mare asupra autorităților locale și să se vadă.

Ironic, un votant nu ridică probleme, dar același om, în calitate de angajat, poate să influențeze întâi mersul unei companii, iar compania, având o putere mai mare, poate să influențeze administrația.

Tot e bine!

Până una alta, întâi la vot peste o săptămână, și după aia în parc!