Vara de neuitat a băieților deștepți

Autorităților statului le-a trebuit peste zece ani să constate, la presiunile externe exercitate de Fondul Monetar Internațional (FMI), ale Comisiei Europene (CE) și ale presei, că la Hidroelectrica ceva nu este în regulă. Este vorba de acele contracte pe care foști directori generali ai Hidroelectrica și foști miniștri ai economiei le-au creat și apoi cultivat atent, departe de ochii publicului și ai legii, cu companii mai mult sau mai puțin cunoscute, prin care electricitatea produsă de Hidroelectrica era vândută arbitrar, prin acorduri directe, nu prin licitație, la prețuri discutabile din perspectiva referinței de pe bursa de energie OPCOM.

Pentru că aici sunt toate întrebările: de ce Hidroelectrica a ales să-și vândă energia la prețuri mai mici decât cele de pe bursă? Pare complet ne-economic, chiar falimentar. Apoi, de ce a ales să vândă către acele companii, iar nu către altele, și de ce nu transparent, pe bursă?

Întrebări pe care, fără îndoială, “băieții deștepți” și paravanele lor politice le-au considerat și le consideră, în cel mai bun caz, naive. Dar sunt întrebări ale căror răspunsuri ar putea dezveli în fața publicului starea reală a companiilor de stat din România și implicit a economiei, pe care toți politicienii spun că vor s-o vadă crescând, fără să-i ofere însă condițiile necesare.

În urmă cu o lună scriam că noul guvern ar putea avea trei posibile abordări ale acestor contracte. Se pare că deocamdată s-a confirmat varianta pe care atunci o consideram cea mai plauzibilă, respectiv renunțarea doar la unele acorduri. Desigur, varianta-surpriză aleasă acum, respectiv introducerea în insolvență a Hidroelectrica, nu cred că putea fi anticipată și contrariază.

Surprizele sunt însă mult mai multe. Prima surpriză: în 18 iunie apare în presă știrea surprinzătoare că Hidroelectrica, perla coroanei energetice a patriei, ar putea intra în insolvență. A doua surpriză: două zile mai târziu compania de stat este declarată, la cererea Consiliului său de Administrație, insolventă. Surpriza-surprizelor: după încă o săptămână este denunțat primul contract, cel cu firma gălățeană Euro-P.E.C., despre al cărei proprietar, Adrian Comșa, presa susține că este fin al fruntașului PDL Mircea Toader.

Motivul denunțării contractului, avansat de avocatul Remus Borza, care deține firma Euro Insol, desemnată administrator judiciar al producătorului de electricitate, este datoria de 38 milioane de lei, precum și neplata unor facturi pentru electricitate în valoare de 118,5 milioane de lei. Acest motiv ar putea fi considerat și el o surpriză, deoarece se știe că toți “băieții deștepți” își plăteau energia ieftină de la Hidroelectrica. Gurile rele spun că la cât de ieftină era, nici nu se făcea să nu.

O altă surpriză este reacția, nu directă, ci livrată de Euro Insol, a Euro-P.E.C., firmă care recunoaște că are datorii către Hidroelectrica, dar mai mici, de 19,4 milioane de lei. Nu știm dacă faptul că Euro-P.E.C. nu și-a asumat, așa cum spune Euro Insol, niciun “angajament sau termen de plată” a datoriilor poate fi considerat o surpriză sau nu.

Contractul dintre Hidroelectrica și Euro-P.E.C. a fost încheiat în 2004 și a fost prelungit prin acte adiționale succesive. La fel ca toate celelalte. Numele firmei Euro-P.E.C. a fost asociat în 2006 cu un alt scandal privind piața electricității, de această dată achiziționată de complexurile energetice Turceni și Rovinari. La acea dată, actualul premier Victor Ponta, pe atunci deputat PSD, spunea că firma gălățeană cumpăra energie de la termocentrale la prețuri foarte mici și o revindea mult mai scump. Exact ca în cazul Hidroelectrica.