Vânătorii de meserii

“De cizia Ministerului Educației de a renunța la școlile de arte și meserii a avut un efect dezastruos în rândul multor angajatori, care s-au văzut nevoiți să găsească soluții din resurse proprii pentru că nu-și pot desfășura activitatea fără oameni calificați într-o anumită meserie”, spune Maria Grapini, directorul general al Pasmatex. Afacerea pe care o conduce în industria textilă resimte puternic lipsa absolvenților de școli de arte și meserii. Grapini ar avea nevoie de țesători, croitori, confecționeri, manipulatori, însă nu mai găsește în piață oameni cu aceste calificări, iar forța de muncă pe care a avut-o la deschiderea companiei a îmbătrânit și trebuie înlocuită.

Pe de altă parte, la poarta fabricii vin numai candidați cu diplomă de facultate care sub nicio formă nu și-ar dori să lucreze pe linia de producție și cu atât mai puțin să fie plătiți cu salariul aferent acelor poziții. “Nu am ce să fac cu atâția absolvenți de facultate. Într-o companie nu poți să lucrezi numai cu oameni cu studii superioare. Avem nevoie și de operatori, iar cei care au terminat Facultatea de Textile vor, la rândul lor, mai mult de atât”, comentează Grapini.

În aceste condiții, nu rămâne decât o singură variantă la care pot apela industriașii, primii afectați de dispariția “meseriașilor”. Aceștia trebuie să-și asume preluarea unor muncitori necalificați din piață pe care să-i specializeze din resurse proprii. “Nu este deloc simplu să iei un om care nu știe nimic despre această meserie și să-l înveți totul de la zero. Trebuie să aibă un instructor cel puțin trei luni de zile, timp în care el nu produce nimic, deși eu sunt obligată să-l plătesc cu 1.000 de lei pe lună”, explică directorul general al Pasmatex și președintele Federației Patronale a Textilelor, Confecțiilor și Pielăriei. Maria Grapini spune că Pasmatex a obținut deja certificarea de a instrui oameni în domeniu, adică și-a creat propria școală de meserii.

De multe ori, aceste măsuri sunt în zadar pentru că mulți nici măcar nu aleg să rămână în companie după ce termină specializarea fie pentru că nu se descurcă cu aparatura, fie pentru că, pur și simplu, nu sunt atrași de meserie. Grapini vorbește despre o rată de fluctuație de 65%-70% în cadrul firmei pe care o conduce, ceea ce face efortul de a pregăti oameni cu atât mai costisitor. Nu este vorba doar de salariile plătite degeaba în lunile de pregătire, ci și de taxele plătite la stat pentru acei oameni și mai ales pentru că imediat procesul trebuie reluat. Asta înseamnă alte câteva luni în care oameni nou angajați nu sunt realmente productivi pentru că trebuie să fie mai întâi instruiți.

Tot acest traseu putea fi evitat până la desființarea școlilor de arte și meserii, în cadrul cărora se făceau nu numai o pregătire teoretică, ci și stagii de practică în cadrul companiilor. Sub presiunea oamenilor de afaceri și a conștiinței faptului că un sistem de învățământ solid trebuie să poată pregăti nu numai specialiști, ci și muncitori calificați, Ministerul Educației pare să-și reconsidere poziția cu privire la nevoia existenței școlilor de meserii. “Există un proiect la nivel ministerial pentru revitalizarea învățământului profesional.

Nu știm însă când anume vor fi reintroduse în sistem aceste școli”, au declarat pentru BUSINESS Magazin reprezentanții Ministerului Educației. Deși pe site-ul instituției încă mai există categoria “Învățământ profesional – școala de arte și meserii”, cele mai recente informații postate sunt din 2007 și 2008. De atunci, nimic nou. Promisiunile ministerului nu valorează însă foarte mult în ochii oamenilor de afaceri. “Ne cheamă la întâlniri, dar totul este formal. Cel care trebuie să ne asculte vorbește la telefon, nu notează nimeni nimic, nu bagă la cap și nici nu transmite mai departe. Stăm până crăpăm și apoi luăm măsuri făcute pe picior”, spune omul de afaceri Ioan Popa, proprietarul Transavia.

Din punctul său de vedere, lipsa școlilor profesionale nu este altceva decât un dezastru care se poate transforma în cea mai mare catastrofă a țării în următorii ani. “Iei omul de pe stradă și îl pui să amestece coca să facă pâine, dar nu are o minimă pregătire teoretică. Învață doar să facă mecanic. Și asta pentru că toată lumea face facultate”, adaugă Ioan Popa.