V-ați întrebat vreodată, când comandați online din China sau când vorbiți pe internet cu rudele din străinătate, cum ajunge informația până acolo și înapoi?

În plină eră digitală, deși orbita Pământului este înțesată cu sateliți, cablurile de pe fundul mărilor și oceanelor au rămas vitale pentru circulația informației. De ce?

Toamna trecută, statul francez a naționalizat un producător de cabluri submarine de date. A făcut acest lucru pentru că l-a considerat strategic și și-a asumat datoriile acestuia, de 250 de milioane de euro, mai mult decât dublul tranzacției. Compania, Alcatel Submarine Networks (ASN), era o subsidiară a grupului finlandez Nokia. Negocierile începuseră în vară. Finlandezii se gândeau de doi ani să vândă ASN. Statul francez pur și simplu nu a vrut ca producătorul de cabluri submarine să cadă în mâinile cui nu trebuie. În plină eră digitală, deși orbita Pământului este înțesată cu sateliți, cablurile de pe fundul mărilor și oceanelor au rămas vitale pentru circulația informației. 

O arată teama de sabotaje, care a crescut de când Rusia a atacat Ucraina și este în război economic cu lumea occidentală. În partea cealaltă a lumii, Japonia a recunoscut și ea anul acesta cablurile submarine de date ca fiind de importanță strategică. Relațiile dintre Japonia și Rusia s-au tensionat semnificativ după invazia din Ucraina, iar între cele două țări există dispute teritoriale. În ultimii ani, și  relațiile Japoniei cu China s-au tensionat.

Dar de ce sunt considerate strategice aceste cabluri submarine? Japonia încearcă să  încropească o strategie pentru a le apăra. Statele europene au deja pe mare vase de război pentru a le proteja. Cea mai mare parte a informațiilor digitate ale lumii, de la pozele cu pisici de pe Facebook la tranzacții financiare, ordine militare și secrete de siguranță națională, sunt transmise prin aceste cabluri, vulnerabile la sabotaje, scrie Deutsche Welle. Iar o serie de atacuri de sabotaj asupra cablurilor subacvatice, presupuse a fi comise de o „flotă din umbră” rusească, a arătat că infrastructura globală de telecomunicații este slab protejată împotriva actelor deliberate de distrugere. 

Cablurile subacvatice sunt de diverse tipuri pentru diverse funcții. Unele transportă curent continuu de înaltă tensiune, energie electrică, pe distanțe lungi, cum ar fi între insule sau țări. De asemenea, acestea pot conecta turbinele eoliene offshore cu infrastructura de pe uscat. Apoi, sunt cablurile de telecomunicații, care transmit aproximativ 95% din traficul global de date, inclusiv căutări pe internet, cumpărături online și apeluri telefonice – deși cu o ușoară întârziere a semnalului, deoarece apelarea unui site web american din Europa durează aproximativ 60 de milisecunde. În plus, unele cabluri leagă centrele de date și nodurile mari de rețea, precum și cele pentru comunicații militare și cercetări, care sunt mai protejate decât alte cabluri. 

Sateliții nu sunt o alternativă la cablurile subacvatice. Doar o fracțiune din comunicațiile internaționale se fac prin sateliți. Cablurile submarine pot transmite mult mai multe date la un cost mai mic. Iar conexiunile prin satelit sunt mai lente și mai susceptibile la interferențe. Cu toate acestea, SUA și UE investesc în tehnologii prin satelit, cum ar fi Starlink și programul IRIS (Infrastructure for Resilience, Interconnectivity and Security by Satellite), pentru a crea canale de comunicații alternative mai sigure. La nivel mondial, există aproximativ 500 de linii de cablu formate din 1,4 milioane de kilometri de cablu. Cablurile în operațiune în prezent sunt atât de lungi încât ar putea fi înfășurate în jurul ecuatorului de 30 de ori. Cabluri noi sunt adăugate în fiecare an. Cele mai multe conexiuni prin cablu se găsesc în Atlantic, între Europa și America de Nord, și în Pacific, între SUA și Asia de Est. Cu toate acestea, nu există un atlas global complet care să arate locația exactă a fiecărei magistrale de date. Platforme precum submarinecablemap.com sau TeleGeography oferă hărți, dar fără coordonate precise despre locație. Aproximativ 90% din traficul de date dintre Europa și Asia circulă prin 14 magistrale de cabluri în largul coastei yemenite. În 2024, rebelii houthi au atacat trei linii de date cu un vapor cargo piratat în regiune. 

În prezent, construirea și întreținerea cablurilor submarine este monopolul a doar patru companii: SubCom din SUA, Nippon Electric Company din Japonia, Alcatel Submarine Networks și HMN Technologies din China. FOTO: HEPTA

În trecut, furnizorii de servicii de telecomunicații, precum AT&T și China Telecom, dominau piața și proprietatea cablurilor submarine. Acum, marile companii de tehnologie precum Google, Microsoft, Meta și Amazon investesc masiv în astfel de infrastructură. Google deține șase cabluri submarine active și intenționează să construiască mai multe. Meta, părintele Facebook, are o participație în 16 cabluri existente, inclusiv unul care înconjoară Africa, și intenționează să-și facă propria rețea globală, ceea ce ar costa-o zece miliarde de dolari. Cablurile submarine moderne constau din mai multe straturi de fibră optică prin care trec impulsuri de lumină pentru a transmite informații digitale. Sunt înconjurate de straturi de protecție cu sârmă de oțel sau armuri de oțel, polietilenă și materiale impermeabile. Acestea protejează împotriva presiunii și condițiilor extreme de pe fundul mărilor adânci și asigură o durată de viață de aproximativ 25 de ani. Cablurile submarine mari, cu un diametru de peste 20 cm, pot cântări 40-70 de kilograme pe metru. Geologii și inginerii stabilesc cele mai bune locații pentru cabluri luând în considerare obstacole precum fose abisale, curenți oceanici, zone de pescuit și rute de transport maritim. În Marea Nordului și Marea Baltică, aproximativ 1,6 milioane de tone de muniție rămasă neexplodată din războaiele trecutului reprezintă, de asemenea, o provocare semnificativă.

În apele mai adânci, până la aproximativ opt kilometri, riscul de deteriorare este mai mic. Cablurile sunt adesea așezate direct pe fundul mării cu ajutorul unor nave speciale. Cablul trebuie să fie întins în timpul procesului de așezare. Dacă există prea puțină tensiune, se pot forma bucle. Iar dacă tensiunea în cablu este prea mare, acesta va tinde spre suprafață și riscă să se rupă. Emoții sunt și după aceste faze. Plasele uriașelor vapoare de pescuit și ancorele cauzează cele mai multe stricăciuni cablurilor submarine. Dar ele pot fi distruse și prin acte deliberate de sabotaj: atacurile din războaiele hibride sunt cunoscute încă din Războiul Rece. În 1959 americanii i-au acuzat pe ruși că au deteriorat cu plase de pescuit în mod deliberat un cablu subacvatic. Spionajul este, de asemenea, o mare problemă, deoarece cablurile submarine pot fi accesate ilegal pentru informații. Repararea cablurilor submarine este complicată din cauza presiunii subacvatice extreme și a condițiilor meteorologice imprevizibile. În funcție de tipul de stricăciune și de adâncimea la care se află cablul, scafandrii pot efectua reparații în camere uscate sau nave speciale recuperează  cablurile și le ridică cu grijă la suprafață. La bord, tehnicienii înlocuiesc secțiunile deteriorate cu altele noi. 

După teste ample, cablul este reizolat cu grijă și așezat înapoi. Cablurile submarine sunt bine protejate împotriva amenințărilor naturale, dar adesea protecția este insuficientă împotriva distrugerilor intenționate de către state ostile, agenții de informații sau teroriști. Dronele subacvatice și sistemele de senzori acustici ar putea ajuta la detectarea posibilelor acte de sabotaj când acestea sunt într-un stadiu incipient. Unele state dezvoltă strategii coordonate de protecție, cu o strânsă cooperare între guverne, operatori de cablu submarin și organizații internaționale. Experții cer un nou cadru legal la nivel național și internațional, mai ales în caz de război. România este parte dintr-un proiect de instalare a unui cablu pe fundul Mării Negre care să aducă energie electrică din Azerbaidjan. Între timp, Alcatel Submarine Networks (ASN)  a încheiat un acord cu furnizorul de servicii telecom Ooredoo din Qatar pentru instalarea unui cablu submarin de date care să lege șapte state din Consiliul de Cooperare din Golf. Acesta va conecta Qatar, Oman, Emiratele Arabe Unite, Bahrein, Arabia Saudită, Kuweit și Irak la un nou coridor de mare capacitate care ajunge în Europa. De conectivitatea îmbunătățită vor putea profita clienții de afaceri, furnizorii de servicii cloud, furnizorii de inteligență artificială, guvernele, centrele de date și operatorii telecom. ASN participă și la un proiect de instalare de cabluri în Marea Mediterană care să interconecteze Maroc, Portugalia, Spania, Franța, Algeria, Tunisia, Italia, Grecia, Ciprul și Egiptul. Rețeaua a primit numele de Medusa și când va fi terminată, anul acesta, va avea o lungime de 8.700 km. Va fi cel mai lung cablu din Mediterana. În prezent, construirea și întreținerea cablurilor submarine este monopolul a doar patru companii: SubCom din SUA, Nippon Electric Company din Japonia, Alcatel Submarine Networks și HMN Technologies din China. 
 

Traducere și adaptare: Bogdan Cojocaru