Unul dintre cei mai mari creatori de modă ai lumii, a murit la vârsta de 91 de ani. Designerul italian a muncit până în ultima clipă. „Valoarea unei munci nu constă doar în a desena câteva modele, ci în a căuta continuu să adaptezi un mod de a te îmbrăca și de a trăi”

Giorgio Armani a murit astăzi la 91 de ani.

Confirmarea a venit printr-un comunicat al grupului său: „Cu o durere infinită, grupul Armani anunță dispariția fondatorului, creatorului și motorului său neobosit. Domnul Armani, așa cum a fost întotdeauna numit cu respect și admirație de angajați și colaboratori, s-a stins liniștit, înconjurat de cei dragi. Neobosit, a lucrat până în ultimele zile”.

Din dorința expresă a domnului Armani, funeraliile vor avea loc în formă privată, notează publicația italiană Corriere Della Sera.

Cu câteva săptămâni înainte, chiar înainte de a împlini 91 de ani, o infecție pulmonară îl obligase la spitalizare și convalescență în casa sa din via Borgonuovo, la Milano, făcându-l să lipsească, caz extrem de rar, de la prezentarea colecției din iunie.

Și anul trecut avusese probleme de sănătate, dar le depășise: în iunie 2024, la trei zile după externarea din spital, a dorit să-și salute invitații după prezentări. În iunie trecut, însă, a ales să nu participe: „Mă simt bine”, adăugase

Giorgio Armani s-a născut la Piacenza, pe 11 iulie 1934. Al treilea copil din trei. După război, familia s-a mutat la Milano. Nu a fost ușor, dar au trăit demn. Liceul, iar apoi dorința de a face ceva pentru ceilalți. A ales medicina. O cale doar aparent departe de cea pe care avea s-o urmeze mai târziu: Anatomia avea să se dovedească esențială în munca lui Armani.

Era 1953, după trei ani de universitate, a decis să plece în armată, apoi a revenit, dar se simțea constrâns, în sălile Universității de Stat.

În 1975 s-a născut stilistul Armani. Prima „invenție” Termenul „stilist”.

Drumul? Un succes după altul, pentru că Armani a înțeles că bărbații și femeile «nu mai erau ce fuseseră odată. Nu era o vorbă în vânt, ci realitatea: viețile și corpurile se schimbaseră, dar hainele rămâneau grele, rigide, incomode.

El le-a „ușurat” pe toate: a deconstruit sacourile și a subțiat pantalonii bărbaților. La fel a făcut și pentru femei, pe care le-a imaginat stând la birou sau grăbindu-se să ia un taxi.

La doar șapte ani după fondarea brandului, în 1982, apărea pe coperta revistei Time. „Coperta îmi poate satisface orgoliul, dar atenția acordată muncii mele îmi aduce o mare plăcere profesională. Au înțeles, fără superficialitatea cu care se vorbește adesea despre modă, valoarea unei munci care nu constă doar în a desena câteva modele, ci în a căuta continuu să adaptezi un mod de a te îmbrăca și de a trăi”.