Unul dintre cei mai mari economiști maghiari: „Uitați de Austria. Trebuie să ajungem din urmă România! Avantajul semnificativ al Ungariei față de România la dezvoltare calitativă nu mai există“

De la căderea comunismului, maghiarii au avut puține certitudini. Una a fost că Ungaria este mai dez­vol­tată decât România. Dar acum, nu mai este sigură nici această afir­mație. România a întrecut Ungaria la PIB per capita, iar românii sunt cu mult înaintea maghiarilor la consum, scrie într-o analiză pentru Portfolio.hu Ákos Péter Bod, pro­fesor de econo­mie la Universitatea Corvinus din Budapesta și fost guver­nator al Băncii Naționale a Ungariei. Portfolio.hu este cel mai apreciat portal de știri și analize economice din această țară și, mai important, este echilibrat într-un stat cu presa puternic polarizată.

Că România ne întrece nu este surprinzător, continuă Ákos Péter Bod. Maghiarii au fost întrecuți de ro­mâni la PIB per capita în 2023. De asemenea, potrivit indicatorilor tra­di­ționali ai performanței, economia ungară este întrecută nu doar de ma­joritatea vechilor membri ai UE, ci și de cei noi, care au intrat în Uniune în urmă cu 20 de ani, odată cu Ungaria: Cehia, Slovenia și Estonia.

Se știe și că economia poloneză s-a ridicat de la nivelul ei foarte scă­zut și a ajuns Ungaria din urmă. To­tuși, ca­zul României este cu siguranță di­ferit. Dacă a existat vreo certitu­di­ne în mintea maghiarilor legată de schim­­bările rapide și confuze din lu­me, aceea este dezvoltarea Ungariei în raport cu vecinii din est și sud.

Mai mult, România și Bulgaria au intrat în UE mai târziu. Bulgaria este mai îndepărtată, dar România este un punct de referință. Cei care ci­tesc știrile nu ar trebui să fie sur­prinși că România ne întrece deoa­rece deja de anul trecut cursa era strânsă, deși în Ungaria consumul din gospodării și investițiile au primit un imbold sem­ni­ficativ mulțumită alege­ri­lor. Dar tot atunci a venit și recesiunea. PIB-ul ungar a scăzut cu 1%, în timp ce economia României a crescut cu peste 2%.

Însă ceea ce ungurii aud despre situația din România și ceea ce citesc pe internet despre Ținutul Secuiesc nu se împacă cu datele despre PIB. În astfel de cazuri, cifrele pot fi puse la îndoială. Nu este ușor de comparat performanța economică a diferitelor state deoarece sunt multe variabile.

Însă dacă este comparat consumul din gospodării în România și Ungaria, diferența este atât de mare încât aceasta nu mai poate fi atribuită erorilor. Pot fi comparate și salariile și productivitatea, dar imaginea nu se schimbă. Avantajul semnificativ al Ungariei față de România la dezvoltare calitativă nu mai există, remarcă economistul ungur.

Ungaria este în continuare campioana regională la contribuția companiilor străine la PIB, cu o pondere de 50%. În Slovacia, cota este de 48%, în România de 44%, în Cehia de 43% și în Polonia de 37%. Dar Ungaria a pornit de mai de sus, iar între timp economia României a cunoscut o internaționalizare rapidă și importuri de tehnologie și capital.

Astfel, creșterea dinamică a producției per angajat, adică a productivității, din România, nu ar trebui să fie surprinzătoare. Mai mult, ar trebui subliniată și structura economiei românești, care este mai diversificată. Mediul de afaceri nu este atât de dependent de un sector sau două cum este cel din Ungaria sau din Slovacia.

Industria auto este importantă, dar are o pondere mai mică. În același timp, în România companiile de servicii pentru afaceri au crescut rapid în ceea ce porivește locurile de muncă. În comparație cu încetinirea sau chiar stagnarea dezvoltării regionale din Ungaria, în România se remarcă greutatea economică din ce în ce mai mare a unor orașe depărtate de capitală precum Cluj, Timișoara, Iași, Constanța, Oradea.

Toate acestea sunt centre de afaceri dinamice, autonome și care stăpânesc piețe mari. Statul român centralizează 33% din PIB. În Ungaria, pe partea de venituri a bugetului, cota este cu 10 puncte procentuale mai mare. Cheltuielile de stat sunt în aceeași măsură supradimensionate, ceea ce aduce riscurile ineficienței și corupției. Intervenția microeconomică a statului a devenit mult mai extinsă în ultimii zece ani decât în oricare altă țară din UE.