Uniunea Europeană orbecăie din criză în criză, dezbinată și fără direcție. Ce provoacă această problemă și de unde ar putea veni un om care să schimbe totul

Uniunea Europeană orbecăie din criză în criză, dezbinată și fără direcție. De vină, spun unii, poate fi lipsa de leadership politic, de politicieni de talia celor pe care Europa i-a avut când se reclădea din ruinele celui de-al Doilea Război Mondial sau a celor care au pus chiar bazele Uniunii. De unde poate veni un astfel de conducător? Poate dintr-o familie de lideri, dintr-o dinastie de politicieni?

Traducere de Bogdan Cojocaru

Tatăl lui Winston Churchill a fost aristocrat britanic, membru al parlamentului și ministru de finanțe respectat. Cariera lui Charles de Gaulle a fost influențată puternic de tatăl său, profesor cu avere, proprietar de școală cu o disciplină a muncii faimoasă și implicat în politică până-ntr-acolo încât a ajuns funcționar în ministerul de interne al Franței, post în care a stat 13 ani, până a demisionat. Pe de altă parte, unii dintre cei mai populari politicieni din Franța și Germania au avut origini dintre cele mai modeste. Georges Pompidou este un bun exemplu în acest sens. Pompidou a refăcut alianța Franței cu SUA. Părinții germanului lui Helmut Schmidt au fost profesori. Moștenirea pe care Schmidt a lăsat-o Europei este Sistemul Monetar European. Și totuși…

Uniunea Europeană are câțiva politicieni cu funcții mari care au politica în gene, adică s-au născut în familii de politicieni. Politico i-a trecut în revistă.

În Parlamentul European, în februarie, Helmut Geuking, parlamentar german dintr-un partid marginal din grupul transnațional Partidului Popular European, a demisionat din funcția de europarlamentar și a fost înlocuit oficial de… fiul său Niels Geuking. Numele mișcării lor politice este Partidul Familiei. Cum altfel? Soții Geuking nu au făcut nimic rău, juniorul fiind doar următorul pe lista partidului în cazul în care cineva aflat pe o poziție mai înaltă – în acest caz, tatăl său – renunță. Acest tip de abordare a funcționat pentru un număr surprinzător de mare de politicieni din toată Europa și mai ales din Belgia. Cercetătorii belgieni au publicat recent un studiu despre dinastiile politice în care au găsit că cel puțin unul din 10 deputați din Belgia are un părinte care a deținut o funcție politică. Proporția moștenitorilor politici din parlamentele Belgiei a crescut în ultimii 20 de ani, revenind la nivelurile din secolul al XIX-lea, și nu coboară sub 12%. Dar nu doar Belgia este cuib de dinastii politice.

Charles Michel

Președintele Consiliului European Charles Michel – care a provocat recent furie cu decizia sa de a candida la alegerile europene pentru ca în cele din urmă să se răzgândească – a rămas hotărât în afacerea de familie. Fiu al lui Louis Michel, care a fost ministru de externe al Belgiei, comisar european și membru al Parlamentului European, Michel Jr s-a străduit să scape de comparația cu tatăl său la începutul carierei (mulți belgieni mai în vârstă îl numesc încă Le Fils — Fiul). Dar el și-a făcut de curând un nume devenind cel mai tânăr prim-ministru belgian înainte de a prelua funcția de președinte al Consiliului European. Michel are un frate mai mic, Mathieu, care este în prezent secretar de stat la Bruxelles pentru administrarea clădirilor (el este cel aflat în spatele reconstrucției Palatului de Justiție).

Kaja Kallas

Premierul Estoniei Kaja Kallas, prima femeie care a ocupat această funcție, este fiica fostului premier, ministru de externe și candidat la președinție Siim Kallas. El a petrecut, de asemenea, mai bine de un deceniu în Comisia Europeană, cel mai recent ca vicepreședinte și comisar pentru transporturi, iar în prezent deține un loc în Riigikogu, parlamentul eston. Kaja Kallas, avocată și fost europarlamentar, și-a văzut popularitatea crescând pe tot continentul mulțumită liniei ei dure față de Rusia și China (acum se află pe lista Rusiei cu urmăriți „pentru distrugerea și deteriorarea monumentelor soldaților sovietici”). Kallas a cerut sancțiuni împotriva Rusiei cu mult înainte ca aceasta să invadeze Ucraina și s-a asigurat că Estonia este pregătită când Moscova a închis robinetele de gaze. Mama ei a fost deportată în Siberia când era copil – o poveste la care Kallas face referire adesea când vorbește despre Rusia. Iar povestea nu se oprește aici. Străbunicul lui Kallas, Eduard Alver, a fost, de asemenea, un nume important în politică și a reprezentat – în calitate de comandant al Ligii Estoniene de Apărare – una dintre figurile de frunte care au luptat pentru independența Estoniei față de Uniunea Sovietică.

Marine Le Pen

Așa tată, așa fiică? Marine Le Pen a călcat pe urmele spre extremă dreapta ale tatălui ei, Jean-Marie Le Pen, fondatorul Frontului Național. Datorită încercărilor ei de a se rupe de trecutul toxic al partidului și de a curta centrul, Marine Le Pen este adesea descrisă ca o versiune mai puțin radicală a tatălui ei. Mai există o „fostă” Le Pen politic, dar aceasta este mai puțin cunoscută. Marion Maréchal, nepoata lui Marine Le Pen, a renunțat la partea de Le Pen a numelui ei în 2018 (și este căsătorită cu europarlamentarul italian Vincenzo Sofo, de la Frații Italiei, partid naționalist). Marion a anunțat recent că partidul său Reconquest se va alătura Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni în Parlamentul European – ceea ce înseamnă că singurul său europarlamentar va trebui să-și mute locul.

Jens Stoltenberg

Secretarul general al NATO Jens Stoltenberg – care în octombrie va sărbători 10 ani de mandat – este un alt lider cu politica în sânge, fiind fiul proeminentului diplomat norvegian Thorvald Stoltenberg și al secretarului de stat Karin Heiberg.  Sora lui Heiberg, Marianne, a fost directorul Agenției Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni în Orientul Apropiat (UNRWA) din Ierusalim și a fost căsătorită cu fostul ministru de externe Johan Jørgen Holst. Acesta a fost implicat în procesul de pace care a condus la Acordurile de la Oslo, menite să propulseze procesul de pace din Orientul Mijlociu. Înainte de a-și prelua rolul la NATO, Jens Stoltenberg a fost ministru al industriei și ministru al finanțelor din Norvegia și în cele din urmă a devenit prim-ministru.

Kyriakos Mitsotakis

Premierul grec Kyriakos Mitsotakis, la putere din 2019, s-a născut într-o dinastie politică puternică. Tatăl său a fost Konstantinos Mitsotakis, care a ocupat biroul primului-ministru în anii 1990, iar bunicul său, Kyriakos Mitsotakis, a fost un politician proeminent. Unchiul actualului șef al guvernului s-a distins ca lider al mișcării de eliberare a Greciei și premier timp de 12 ani. Îl chema Eleftherios Venizelos. Familia are politica în sânge.  Dora Bakoyannis, sora primului-ministru, a fost ministru al afacerilor externe și ministru al culturii. De asemenea, a fost prima femeie primar al Atenei. Fiul ei Kostas i-a călcat pe urme la primăria Atenei. În Grecia nu este însă doar dinastia Mitsotakis. Familia Papandreou l-a dat pe Georgios Papandreou, care a fost prim-ministru, și pe fiul acestuia Andreas, și el prim-ministru. Unul din copiii lui Andreas Papandreou, George, a fost premier, iar un altul, Nikos, a ocupat funcția de europarlamentar.

Alexander De Croo

Înapoi în Belgia, la fel ca Charles Michel, premierul Alexander De Croo are politica în gene. Tatăl său, Herman De Croo, este un politician binecunoscut și fost ministru al educației, transporturilor și comerțului exterior, care s-a retras din politică în 2019, după 48 de ani ca deputat belgian. Alexander De Croo a trecut de la munca din sectorul privat la politică în 2009, când a fost ales fără nicio experiență politică pentru a fi liderul de partid al liberalilor flamanzi din Open VLD. Apoi a devenit ministru responsabil cu dezvoltarea și agenda digitală. De Croo, un pasionat de tehnologie, încă supraveghează centrul de securitate cibernetică al țării și s-a ocupat de negocierile UE privind dosarele de securitate cibernetică în timpul președinției belgiene a Consiliului. De Croo a devenit prim-ministru în 2020, venind pe poziție în fruntea unei coaliții formate din șapte partide.

Mateusz Morawiecki

Fostul premier al Poloniei Mateusz Morawiecki, de la partidul naționalist Lege și Justiție, are un tată activist celebru. Kornel Morawiecki a fost fondatorul și liderul Solidarității Luptătoare, un derivat radical din legendara mișcare Solidaritatea, simbolul est-european al luptei împotriva comunismului. Ulterior, el a fost ales în camera inferioară a parlamentului polonez. Mateusz Morawiecki a lucrat ca președinte al unei bănci înainte de a deveni ministru al dezvoltării în 2015. A ajuns apoi în funcția de ministru al finanțelor, sportului și vincepreședinte al consiliului de miniștri. El a preluat funcția de prim-ministru în 2017, dar partidul său a pierdut alegerile anul trecut în fața veteranului Donald Tusk. Acesta s-a născut în Gdańsk, acolo unde s-a născut și Solidaritatea. Bunicul său a trecut printr-un lagăr de concentrare nazist și a fost obligat să se înroleze în armata nazistă, de unde a dezertat pentru a se alătura Forțelor Armate Poloneze din vest, luptătoare alături de aliați contra Germaniei.

Václav Klaus fiul

Fostul deputat ceh Václav Klaus fiul, care s-a retras din viața politică în 2021, are un palmares în politică de câteva decenii. La fel și tatăl său, fostul președinte ceh Václav Klaus. Cei doi au avut politici foarte asemănătoare (politicieni din opoziție au inventat termenul „klausism”, deoarece ambii sunt considerați a întruchipa conservatorismul național amestecat cu liberalismul economic) și au făcut parte din același Partid Democrat Civic (ODS), cofondat de Klaus tatăl. Tânărul Klaus a fost exclus din partid în 2019 pentru că a făcut „declarații controversate”, inclusiv cum că nu ar vota pentru ODS, deși este membru. Apoi a creat un partid de extremă-dreapta, eurosceptic, Mișcarea Cetățenilor Tricolori, susținut de politicieni precum Nigel Farage și Viktor Orbán.

Monika Hohlmeier

Europarlamentarul german Monika Hohlmeier, președintele comisiei de control bugetar a Parlamentului UE și membru al Partidului Popular European, este fiica lui Franz Josef Strauss, fost ministru al apărării sub Konrad Adenauer. Hohlmeier a fost ministru local bavarez pentru educație și afaceri culturale până în 2005 și a câștigat un loc în Parlamentul European în 2009. Tatăl ei a trebuit să demisioneze din funcția sa de ministru al apărării după afacerea Spiegel, când doi reporteri de la Der Spiegel au fost anchetați sub suspiciunea de trădare după ce au scris un articol despre capacitățile de apărare ale Germaniei.   ■