Unde sunt antreprenorii români, că nu-i văd în piață? Unde își investesc banii, pentru că mai au bani?

Discuție cu un dezvoltator imobiliar român: Am încercat să fac un fond imobiliar mai mare, am discutat cu mai mulți antreprenori români să vină să participe, fond cu care să cumpărăm active, să dezvoltăm proiecte în țară sau să mergem în afară, pentru că și acolo mai sunt oportunități. Nu conduceam eu acest fond, ci le-am propus să angajăm o echipă de profesioniști. Nu s-a legat nimic, numai discuții care nu duc nicăieri.
În timp ce ai noștri stau la discuții (frații Pavel de la Dedeman fiind o mare excepție), cel mai bogat om din Lituania, Nerijus Numavicius, alături de alți investitori lituanieni, pune pe masă 90 de milioane de euro pentru a face patru hoteluri în București. Grupul lui, Apex Alliance, care deține hotelul Europa Royal de la intrarea în Centrul Vechi, a cumpărat celebra clădire interbelică din Centrul Vechi Marmorosch Bank, de lângă BNR, unde vrea să facă un hotel aristocrat.
De ce nu a făcut un antreprenor român acest proiect, pentru că tot ne plângem că vin străinii să ne ia țara?
Grupul ceh Penta, care deține casele de pariuri Fortuna, a cumpărat numărul 1 de pe piața farma, grupul A&D Pharma, într-o tranzacție de peste 350 de milioane de euro.
De ce niciun antreprenor român nu a cumpărat el acest business, care era la vânzare de mai mulți ani, și au venit cehii?
Săptămâna trecută, Daniel Kretinsky, regele energiei din Cehia și Slovacia, cu active cumpărate în Italia sau Germania, a preluat un pachet de acțiuni în grupul de retail german Metro, cu opțiunea de a deveni acționarul majoritar. Deci investitorul ceh nu s-a limitat să cumpere operațiunile dintr-o țară, ci a intrat în tot grupul german, care are și peste 30 de magazine în România, cu afaceri de 1 miliard de euro.
În acest moment, tot grupul german Metro valorează între 4 și 5 miliarde de euro, iar dacă Daniel Kretinsky vrea să devină acționarul principal, trebuie să pună la bătaie un miliard de euro. Peter Keller, cel mai bogat om din Cehia, a cumpărat acum doi ani prin fondul de investiții PPF clădirea Metropolis din București, iar acum se uită la o altă clădire care se află lângă sediul guvernului. Aceste clădiri erau la vânzare și putea să le cumpere orice investitor român, dar poate randamentul din acest sector – de 6-8% pe an în euro – este considerat prea mic.
Fondul de investiții NEPI, cu investitori sud-africani, a devenit în 10 ani cel mai mare proprietar de malluri din România atât prin achiziții (Promenada), cât și prin noi dezvoltări (Mega Mall). Sud-africanii au reușit ca în 10 ani să cumpere tot ce se putea cumpăra și era la vânzare în România. Creierul din spatele NEPI a fost Martin Slabbert, dar NEPI este condus acum de un român, Alex Morar. Președintele consiliului de administrație este Dan Pascariu, președintele boardului UniCredit Bank România.
Cel mai mare proprietar de birouri din România este fondul de investiții Globalworth, creat și condus de Ioannis Papalekas, un investitor grec care și-a început aventura în România la începutul anilor 2000 cumpărând și închiriind apartamente pe Bulevardul Unirii. Papalekas a ajuns cel mai mare proprietar de clădiri de birouri din România în ultimii 10 ani, exact când era criză, prin achiziții și dezvoltări. Papalekas cumpără acum clădiri în Polonia, în încercarea de a replica modelul și strategia din România.
Ideea este că pe piață există foarte multe oportunități, dar care nu prea sunt cumpărate de antreprenorii sau investitorii români.
Frații Pavel de la Dedeman sunt o excepție prin faptul că au pus pe masă 200 de milioane de euro pentru a cumpăra cele patru clădiri de birouri The Bridge din zona căminelor studențești Regie, din București. Strategia lor este de a-și diversifica businessul de familie. Decât să țină banii la bancă cu 0 și ceva la sută în euro, mai bine câștigă 7% din chirii.
Ion Țiriac, cel mai bogat român și care a luat 700 de milioane de euro prin vânzarea acțiunilor pe care le deținea la UniCredit Bank, încă își ține banii la bancă, în așteptarea unor oportunități care apar când vine criza și când discounturile sunt foarte mari.
De cealaltă parte, investitorii străini, mai ales cehi, slovaci, polonezi, nu mizează pe apariția crizei, ci pe faptul că România va continua să crească într-un ritm accelerat.
Sunt prea puține exemple de tipul Dedeman. De ce?
Antreprenorii români, cel puțin cei din imobiliare, nu gândesc în numere mari, nu pot să treacă dincolo de gardul unde au construit ceva, privesc cu reticență orice propunere de business și, mai mult decât atât, nu prea vor să se asocieze cu alți antreprenori români.
Liviu Tudor, cel mai mare proprietar român de birouri, spune că piața are nevoie și de antreprenori români pentru a echilibra grupurile internaționale care câștigă teren.
Dar unde sunt acești antreprenori, investitori români, unde-și țin banii, ce fac cu ei?