Una pe fata, una pe dos

Guvernul condus de premierul Calin Popescu-Tariceanu era amenintat, la sfarsitul saptamanii trecute, de doua tipuri de socuri diferite, administrate in Parlament. Primul se prefigura mai usor de suportat, intrucat motiunea de cenzura depusa de PD-PLD avea sanse minime sa fie adoptata luni.

Dupa consultarile de vinerea trecuta de la Cotroceni (fara niciun rezultat, dupa cum s-a vazut), social-democratii au anuntat clar ca nu vor sustine demersul de schimbare a premierului si a ecuatiei guvernamentale. Intrucat PRM a anuntat ca nici macar nu se va prezenta la votul asupra motiunii, rezultatul votului parea in favoarea guvernului Tariceanu.

In schimb, PSD – care saptamana trecuta a dat semne ca a racit cu cateva grade temperatura relatiilor cu guvernul PNL-UDMR – si-a fixat drept tinta pentru perioada urmatoare depunerea unei motiuni de cenzura in nume propriu. Initiativa e fireasca pentru un partid aflat in opozitie, insa implica folosirea intensa a tuturor algoritmilor politico-matematici disponibili pentru a strange numarul de semnaturi in conditiile cerute de lege (116 semnaturi ale parlamentarilor care nu au mai semnat un demers similar in actualul mandat).

Avand in vedere ca le serveste scopurile, nu este exclus ca PD si PLD sa voteze motiunea PSD; chiar daca au anuntat ca nu se vor prezenta la vot, peremistii s-ar putea usor razgandi, dat fiind profilul politic labil al partidului, si astfel sa incline balanta de o parte sau de alta. Pe de alta parte, presedintele Traian Basescu, desi nu si-a ascuns intentia de a-l inlocui pe actualul premier, pe motiv ca este seful unui guvern ineficient, cu legitimitate indoielnica si cu sustinere netransparenta, s-a declarat ferm impotriva nominalizarii unui social-democrat la sefia guvernului. In cazul unui succes al motiunii de cenzura, mecanismul de formare a guvernului s-ar putea astfel bloca, iar rezultatul ar putea fi anticipatele dorite atat de mult de presedintele Basescu si de aliatii lui, insa asa de putin de restul clasei politice.