Una dintre cele mai mari probleme ale societății moderne este: De ce nu-și mai iau angajații concediu? Oare am uitat cum este să fii în concediu cu adevărat?

Mult râvnitul concediu nu mai e de mult timp o deconectare autentică. Unii își iau zile libere condiționat de programul colegilor, iar pentru alții, foaia de concediu rămâne necompletată și la final de an. În unele companii, e subiect tabú, care îți poate anula șansele la promovare. Mai departe, granița dintre viața privată și cea profesională aproape a fost ștearsă de criza sanitară, munca remote invadând, fără drept de apel, timpul liber. În acest context, aproape nefuncțional, se ridică o întrebare cu implicații majore: oare am uitat cum este să fii în concediu cu adevărat?

Mă aflam în concediu prin Toscana în urmă cu trei săptămâni și m-am surprins intrând pe e-mailul de birou. Cu viile scăldate în soare și o porție de paste italienești autentice în față, eu îmi verificam inboxul. Mi-am dat seama că am ajuns să fac asta natural, din reflex, așa cum clipesc.

Nu sunt singura. Potrivit BBC, 23% dintre angajații britanici au raportat într-un sondaj realizat în 2018 de Glassdoor că în concediu și-au verificat mailul regulat, iar 15% au spus că au lucrat în timpul concediului de frica de a nu rămâne în urmă și de a nu reuși să își ducă sarcinile la bun sfârșit. În SUA, procentul este mult mai mare: 59% dintre angajați au recunoscut că au intrat în contact cu șefii sau colegii de serviciu cel puțin o dată pe zi în perioada concediului, iar 23% s-au implicat în chestiuni legate de job de trei sau mai multe ori pe zi în vacanță. Cel mai greu să se deconecteze de locul de muncă le este, se pare, membrilor generației Z (persoane născute între anii 1995 și 2010), 86% dintre aceștia afirmând că au fost activi în legătură cu serviciul în concediu, arată un sondaj din 2019 al LinkedIn, citat de CBSNews.

Florin Godean, country manager Adecco România, consideră că această practică este foarte nesănătoasă. „Ideal, fiecare persoană care pleacă în concediu trebuie să aibă activ la birou un coleg care poate să îi preia din atribuții/responsabilități pe perioada în care lipsește. Cu un transfer bine definit de responsabilități înainte de concediu se poate evita aducerea laptopului, verificare de e-mailuri sau răspunsul la telefoane.”

Florin Godean, Country Manager, ADECCO ROMÂNIA

„Un angajat care nu își folosește zilele de concediu nu este neapărat mai productiv. Perioadele de concediu de cele mai multe ori permit persoanelor să se detașeze și să vadă lucrurile în altă perspectivă după ce revin la birou.”

La rândul său, Costin Tudor, fondator și CEO al platformei Undelucram.ro, crede că acest obicei devine nesănătos atât timp cât este făcut constant și cu atât mai mult cu cât vine dintr-o nevoie pe care compania o are și pe care nu a știut să o anticipeze din timp. Ambii cred totuși că încă există deconectarea totală de muncă în concediu. „Dar mi-e teamă că în mare parte din cazuri acest lucru reprezintă doar excepția de la regulă”, subliniază Costin Tudor.

Acest lux de a ne deconecta total de job în concediu depinde foarte mult de companie, de cât de bine pregătim concediul și de cât de mult control ne dorim, consideră Alexandru Dincovici, antropolog și general manager, IziBiz Consulting. „În principiu, e ideal ca atunci când mergem în concediu să lăsăm cât mai mult din muncă la birou, însă pentru multă lume, mai ales cei aflați în poziții de management și, din păcate, mai ales în companiile mai mici, acest lucru nu este complet posibil, din mai multe motive.” În opinia lui, modul actual de lucru, mai ales dacă vorbim de joburile care au făcut tranziția aproape complet către remote/munca de acasă, e cel mult o scuză pentru a șterge și mai mult granița dintre viața profesională și viața personală. „Se poate trasa o linie între cele două destul de ușor și oricând, însă este nevoie de niște ingrediente esențiale aici.”

Primul, spune el, ar fi pregătirea concediului, pentru care trebuie înștiințate persoanele care ar putea suna cu tot felul de cerințe, din afara companiei, și pregătiți colegii care vor rămâne la birou, pentru a fi la curent cu proiectele în desfășurare și lucrurile care necesită atenție. „Tot aici intră și setarea unui mesaj de out of office pe e-mail, care să redirecționeze comunicările, și acolo unde există telefon de birou chiar redirecționarea apelurilor către altcineva.” Al doilea, dar cel puțin la fel de important, consideră că este o negociere a ceea ce presupune concediul, atât cu superiorul ierarhic și/sau colegii de departament, cât și cu sine și familia. „Pentru că cel mai nesănătos lucru care poate să apară în concediu este, în fond, degradarea unor relații interumane, atât personale cât și profesionale, care decurg din imposibilitatea de a trasa o demarcație clară între muncă și timp liber, și de a-l negocia pe cel din urmă cu persoanele esențiale din viața ta. Dacă trebuie neapărat să lucrezi în concediu, este bine să aloci un interval orar bine definit pentru asta și să îl comunici ca atare, evitând să păstrezi același ritm de lucru ca la birou. Dar pentru a putea face asta, este bine ca și cei apropiați să știe și să înțeleagă de ce e necesar acest lucru și, neapărat, ca și colegii sau partenerii să știe și să înțeleagă că se pot baza pe tine doar în anumite condiții și într-un anumit ritm de muncă.”

Apoi, vine negocierea cu sine. „Multă lume are dificultate în prioritizarea sarcinilor de muncă și, mai ales, în separarea sarcinilor urgente de restul, cu atât mai mult dacă se fac presiuni din interiorul sau exteriorul organizației. Până la urmă, foarte puține lucruri sunt cu adevărat urgente, și dacă le pui pe hârtie vei observa că acestea din urmă nu sunt nici pe departe la fel de numeroase pe cât ai putea crede. Dacă nu te descurci în această prioritizare sau separare, te poate ajuta o întrebare foarte simplă dar foarte eficientă: care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă sarcina x nu este gata acum, ci peste x ore sau x zile, când revin din concediu? La fel de bine funcționează, în cazul delegării, întrebarea similară: care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă nu rezolv eu sarcina x, ci se ocupă de ea o colegă sau un coleg?”

Vacanța, un “must”

Anita Dănciulescu, psiholog clinician, psiholog educațional și psihoterapeut în psihoterapie experiențial unificatoare spune că, din punct de vedere psihic, vacanța este foarte importantă pentru conectarea individului cu sinele, cu partenerul de viață, cu familia și cu propriile autenticități. Potrivit ei, decizia de a ne lua o perioadă de repaos și frecvența cu care o facem depind de un mix controlat de hedonism și posibilități financiare, cum ar fi: “Cât de important este să-mi iau un concediu și câți bani sunt dispus să cheltuiesc?”.

Anita Dănciulescu, psiholog clinician, psiholog educațional și psihoterapeut în psihoterapie experiențial unificatoare

„Vacanța este foarte importantă pentru conectarea individului cu sinele, cu partenerul de viață, cu familia și cu propriile autenticități. Decizia de a ne lua o perioadă de repaos și frecvența cu care o facem depind de un mix controlat de hedonism și posibilități financiare.”

“Este timpul să fac o pauză în muncă și să mă focusez pe aspectele personale din viața mea?”. La rândul său, Alexandru Dincovici este de părere că vacanța este importantă „pentru că viața nu este doar despre muncă. Este și despre ceilalți, despre familie, comunitate și societate”. El adaugă că în toate contextele care nu sunt axate strict pe muncă ne dezvoltăm anumite abilități de care avem nevoie și care ne sunt foarte utile în viață, și pe care le putem transfera inclusiv în viața profesională.

„Munca, în general, mai ales într-o corporație sau companie, într-o societate capitalistă, este despre un anumit tip de valori, într-un context care te formează într-un anumit fel, destul de specific. Este despre acumulare, câștig, productivitate, progres și o sumedenie de indicatori, cei mai mulți numerici, care trebuie să crească în permanență. E o călătorie care nu se termină niciodată, dar care te forțează aproape mereu, dacă intri în acea logică a corporației sau companiei, să faci întotdeauna mai mult, să îți depășești limitele. Și, în timp, această logică a producției sau să-i zicem a firmei, vine cu costuri foarte mari, și fizice dar și psihice.”

Vacanța, în schimb, subliniază Dincovici, este singurul element reglementat, alături de zilele libere legale, care te mai scoate din acest context. „Îți dă ocazia să experimentezi și alte tipuri de interacțiuni și de activități și să îți dezvolți alte abilități. Și este absolut necesară pentru că suntem oameni și, doar muncind într-un astfel de cadru nu vom putea niciodată să devenim niște oameni mai buni.” În opinia sa, ar trebui să ne luăm concediu cât de des simțim, „însă e important să luăm pauze de la muncă sau măcar să mai diversificăm activitățile și să ne asigurăm și că avem parte de destulă odihnă”.  În principiu, spune antropologul, e recomandat să ne luăm concediu în cel puțin două momente diferite din an, dar nu există un răspuns bine definit. „Concediile trebuie de obicei sincronizate cu cele ale altor membri ai familiei sau ale unor prieteni, ceea ce complică puțin lucrurile.”

Alexandru Bușilă, psiholog, fondator al proiectului Cortul Terapeutic și președinte al asociației Enable Emotions, alege să descrie importanța vacanței printr-o paralelă, provocându-ne să ne imaginăm o lanternă perfect funcțională, dar care are acumulatorii descărcați. „În cel mai bun caz o mai putem folosi pentru scurt timp ca lumină de veghe. Și apoi – beznă. Cât de importanți sunt acumulatorii încărcați pentru lanternă, atât de important este concediul pentru oameni. Zilele de weekend ne ajută să ne reîncărcăm bateriile, dar pe termen lung nu e suficient. În plus față de weekend, concediul ajută la deconectare. Șapte zile, zece zile, 20 de zile în care presiunea zilnică a taskurilor profesionale este eliminată permit creierului să se reîncarce cu creativitate, motivație, eficiență. De multe ori spunem – «am nevoie de o pauză». Și din păcate, tot de multe ori, doar spunem. Ar fi bine să învățăm să și luăm pauză. E foarte important!” El consideră că frecvența cu care ne luăm concediu depinde de „acumulatorii” fiecăruia dintre noi, subliniind că important este să alternăm concediul de explorare cu cel de odihnă. „Sunt oameni care au nevoie de concediu după concediu. Atunci când explorăm ne deconectăm, dar există riscul să ajungem la epuizarea fizică dacă exagerăm. Sunt oameni care fac 3.000 de pași pe zi în mod constant și când merg în vacanță ajung să facă și 20.000 de pași pe zi în fiecare zi de concediu. E un efort enorm pentru organism și în loc să ne încărcăm bateriile, le descărcăm și mai mult.  E bine să alternăm – o zi de concediu explorăm, o zi ne odihnim. Minunat ar fi să ne luăm un concediu pentru a explora și un alt concediu pentru a ne odihni.”

Pușculita cu zile libere

În ciuda beneficiilor evidente ale plecării în concediu, un articol din 2014 al celor de la Business Insider, bazat pe un sondaj realizat de firma OfficeTeam, pe care îl citează Anita Dănciulescu, sublinia faptul că în Statele Unite o treime dintre angajați nu își folosesc toate zilele de concediu. Conform sondajului, 38% dintre angajați nu își iau concediu deoarece vor să păstreze zilele libere pentru situația în care ar putea să apară alte nevoi; 30% consideră că au foarte multă muncă și nu vor să piardă timpul, invocând teama că nu vor putea să își termine taskurile la timp, 12% au declarat că nu o fac pentru că nu le place, 10% nu aveau timp să își ia concediu, 3% au pus acest lucru în seama faptului că managerii lor s-ar supăra, iar 7% au invocat alte motive. Conform aceluiași articol, în timpul vacanței 34% dintre respondenți considerau că nu și-au luat timpul necesar potrivit pentru o vacanță, 25% nu s-au putut concentra sau nu și-au putut scoate munca din minte, 22% au luat legătura cu oamenii din propriul birou prea des și doar 7% nu au luat legătura cu biroul deloc. The Guardian scotea la iveală, în 2018, o situație similară, arătând într-un articol că o treime dintre angajații britanici nu folosiseră toate zilele de concediu în acel an, în timp ce 16% dintre respondenții sondajului prezentat au declarat că s-au simțit vinovați din cauza faptului că și-au folosit toate zilele de concediu la care aveau dreptul. Odată cu pandemia lucrurile nu au făcut decât să se înrăutățească. Business Insider prezenta, la sfârșitul lui 2020, un sondaj realizat în vara anului trecut de compania IPX 1031 la nivelul Statelor Unite, potrivit căruia 92% dintre angajații chestionați și-au anulat, amânat sau nu și-au făcut de loc planuri de vacanță din cauza crizei sanitare și, doar 27% și-au luat concediu de la începutul pandemiei. „Când masa din bucătărie devine birou, e din ce în ce mai greu să faci diferența între muncă și timp liber. Din păcate, vedem că tot mai mulți angajați – din toate sectoarele – nu își iau concediu sau timpul personal oferit de angajatori, fie din cauza volumului crescut de muncă, fie deoarece nu reușesc să găsească un echilibru între viața profesională și cea personală”, declara Claire Barnes, senior vice president of human resources la Monster Worldwide, în același articol.

Ce probleme identifică specialiștii noștri în fenomenul zilelor de concediu puse „la saltea” de angajați și căror factori consideră că se datorează? Costin Tudor este de părere că în piața locală acest fenomen a început odată cu boomul preluării de proiecte noi de către companiile multinaționale care activează în România. „Tranziția proiectelor în sine, precum și derularea din punct de vedere operațional a acestora au dus la o nevoie de personal cu disponbilitate crescută la job. Țin minte că eu, la momentul când activam într-una dintre companiile multinaționale din România, aveam prin 2009/2010 undeva la 45 de zile de concediu de odihnă strânse «la saltea», și nu pot să spun că reușeam să am mai mult de zece zile de concediu pe an”, își amintește el.

Pe de altă parte, Florin Godean consideră că zilele de concediu adunate au apărut din neglijența angajaților, dar mai ales a angajatorilor. „Cu câțiva ani înainte de începutul pandemiei angajatorii au început să abordeze acest subiect dar în mod sporadic și mai mult teoretic. Nu cred că există diferențe mari între țări. Cred că depinde mai mult de sectorul economic și de domeniul de activitate.”

Acest fenomen are repercursiuni reale. „Poate consolida depresiile și anxietățile pe care angajații le dezvoltă din munca pentru acasă și volumul mai mare de muncă pe care și-l asumă. Totodată, va lăsa fără rezolvare anumite aspecte personale pe care angajații le pun pe hold pentru a munci”, susține Anita Dănciulescu. În opinia ei, cel mai probabil angajații nu pleacă în vacanță din două motive: comoditatea de acasă care, în contextul actual este foarte validă – munca nu se mai face neapărat într-un mediu inconfortabil – și investirea în alte planuri de viitor.

Alexandru Bușilă enumeră, printre motive, entuziasmul unui job nou, posibilitățile financiare și nu numai. „Cred că în funcție de fiecare persoană există explicații diferite pentru fenomenul zilelor de concediu puse la saltea. Îți dorești foarte mult să ajungi să lucrezi la o anumită companie, în sfârșit visul ți se îndeplinește și de încântare efectiv uiți de concediu. Sau ai nevoie de bani și preferi să îți iei concediu doar fictiv.  De altfel, potrivit Eurostat, în 2019 un procent de 29% dintre rezidenții din Uniunea Europeană cu vârste de peste 16 ani nu și-au permis să plătească o săptămână de concediu departe de casă. Bușilă spune că există și oameni care nu știu ce să facă în concediu, își pierd sensul, au impresia că trăiesc degeaba și atunci preferă să muncească. „Cu cât punem însă mai multe zile de concediu la saltea, cu atât cresc șansele să crească zilele de concediu medical, subliniază el, adăugând că păstrarea lor e primul pas către epuizare. „Iar de la epuizare mai e doar un pas până la somatizare, depresie, burnout.” Efectele nu vizează însă doar angajatul. „Pentru companie pierderile pot fi majore mai ales când vorbim de specialiști și nu numai. Oamenii sunt greu de înlocuit și de multe ori procesul de recrutare poate dura mai mult decât este dispus clientul să aștepte.”

Alexandru Dincovici susține la rândul său această idee, spunând că, pe de-o parte, angajații pot ajunge mai ușor la burnout și la scăderea productivității, iar în ceea ce privește companiile, „oricare ar fi motivul, fie că vorbim despre o cultură organizațională a performanței sau de un mediu de tip start-up extrem de alert și de aglomerat, pe termen lung aceste tipuri de companii nu pot rezista fără probleme majore de retenție a personalului, care le vor afecta implicit și performanța.” Un model de business sustenabil trebuie să ia neapărat în calcul angajații și bunăstarea lor, consideră antropologul.

La polul opus celor care „se zgârcesc” la zilele de concediu din varii motive sunt cei care recuperează acum după anul precedent și trimit nenumărate cereri de concediu spre aprobare. Cât concediu e prea mult? „Nu există prea mult concediu. Există doar o greșită gestiune a perioadelor încarcate și alegerea perioadelor pentru concediu. Cred că de aici apar cele mai multe acumulări de zile de concediu care sunt transferate în anii următori”, spune șeful Adecco. 

Trup și suflet pentru companie

„Ai mai multe șanse să fii promovat dacă nu îți iei concediu pentru a le demonstra superiorilor cât de implicat ești în companie?”, a fost una dintre întrebările pe care le-am ridicat. Anita Dănciulescu și Alexandru Dincovici consideră, deopotrivă, că acest lucru depinde de companie și industrie. „Contează foarte mult și modalitatea în care oamenii se definesc ca angajați, își definesc dorințele de dezvoltare personală, ca mai apoi să stabilească și ce sacrificii pot face pentru a-și îndeplini scopurile”, spune Anita Dănciulescu.

Dincovici notează că în unele firme angajații nu simt că își pot lua concediu, pentru că există o cultură dăunătoare, care favorizează munca și atât, cu orice preț. „Zona start-up-urilor reprezintă un caz aparte, pentru că volumul de muncă și creșterea extrem de rapidă, în acele start-up-uri care reușesc să atragă finanțare și/sau clienți, duc la o presiune foarte mare pe angajați și concediul ajunge un deziderat la care nu mai are nimeni acces. Nu și le pune nimeni la saltea, efectiv, dar nici nu ești văzut cu ochi buni dacă îți iei concediu sau nu există nimeni care să te înlocuiască și îți dai seama că nu mai poți face față volumului de muncă dacă îți iei mai multe zile libere consecutive.”

Alexandru Dincovici, antropolog și general manager, IziBiz Consulting

„Modul actual de lucru, mai ales dacă vorbim de joburile care au făcut tranziția aproape complet către remote/munca de acasă, e cel mult o scuză pentru a șterge și mai mult granița dintre viața profesională și viața personală.”

El amintește și de acele industrii sau domenii în care angajații câștigă bani în plus datorită prezenței lor la muncă, în care salariul de bază este mic, însă este compensat de bonusuri, bacșiș sau alte tipuri de recompense, caz în care concediul reprezintă de fapt o pierdere financiară pe care angajații nu și-o permit. Potrivit lui, în general ai mai multe șanse să fii promovat cu multă muncă și zile puține de concediu acolo unde există ierarhii clar definite și o structură piramidală care permite ascensiunea regulată la un nivel ierarhic superior.

„Axarea pe acest tip de mobilitate însă, în detrimentul mobilității laterale, de exemplu, poate duce la o cultură și la un climat organizațional destul de neplăcute pe termen lung. În general, într-un astfel de sistem se încurajează foarte mult competitivitatea și poate mult mai puțin cooperarea. Oricine muncește mai mult este, de obicei, apreciat mai mult, însă asta depinde enorm de sistemele interne de evaluare și de cât de mult sunt încurajate aceste comportamente în detrimentul altora.” Munca, adaugă el, nu trebuie să fie despre sacrificiu. „Avem suficient de multe valori pozitive pe care le putem regăsi într-o companie și printre care nu se numără și ideea de sacrificiu. Nici nu cred că poate fi înțeleasă și asimilată în context organizațional de prea multă lume, pentru că e destul de învechită și nepotrivită timpurilor noastre. Pe lângă toate efectele dăunătoare asupra calității vieții tuturor celor vizați.”

La aceeași întrebare, răspunsul lui Alexandru Bușilă a fost unul categoric: „Ai mai multe șanse să te îmbolnăvești și să nu mai apuci să te bucuri de beneficiile promovării dacă îți sacrifici zilele de concediu ca să fii văzut și apreciat. Dacă șefii tăi apreciază acest tip de implicare (sacrificiul), poate ar fi bine să te întrebi dacă vrei să lucrezi cu și pentru acești oameni. Să rămâi peste program o oră din când în când, atunci când chiar o cere situația, e firesc. Dar să faci din orele suplimentare o obișnuință, un stil de viață, din punctul meu de vedere este o lipsă de iubire de sine.” Psihologul spune că a împărțit oamenii care fac ore suplimentare în două categorii: cei pe care nu-i așteaptă nimeni acasă – „și atunci ce rost are să termin treaba și să merg acasă?” și cei care știu exact ce-i așteaptă acasă – „și atunci cu cât îmi termin treaba mai târziu cu atât voi petrece mai puțin timp acasă”.

Alexandru Bușilă, psiholog, fondator al proiectului Cortul Terapeutic și președinte al asociației Enable Emotions

„Cu cât punem mai multe zile de concediu la saltea, cu atât sunt șanse mai mari să crească zilele de concediu medical. Păstrarea lor e primul pas către epuizare, iar de la epuizare mai e doar un pas până la somatizare, depresie, burnout.”

În opinia lui Costin Tudor, în mod normal nu ar trebui să se întâmple acest lucru. „Dar realitatea ne arată că o mare parte din promovări se întâmplă și datorită impresiei pe care o faci în fața managerului. Iar disponibilitatea la job contribuie foarte mult la această impresie.”

Pe de altă parte, Florin Godean nu crede că există companii care au acest criteriu de promovare. „Un angajat care nu își folosește zilele de concediu nu este neapărat mai productiv. Perioadele de concediu de cele mai multe ori permit persoanelor să se detașeze și să vadă lucrurile în altă perspectivă după ce revin la birou.”

 Cu laptopul pe plajă – muncă sau concediu?

Într-un comunicat de presă recent, reprezentanții agenției de turism Eturia anunțau că începând cu vara anului trecut, au început să primească, timid, solicitări pentru sejururi în destinații exotice, unde internetul să aibă o viteză bună, pentru ca turiștii să poată să lucreze, îmbinând astfel utilul cu plăcutul. Potrivit lor, solicitările pentru acest tip de sejururi au continuat să crească începând din martie, iar acum au atins un record în cazul Eturia și, cu toate că momentan acest segment de călători este în creștere, în doi-trei ani poate deveni o direcție de business. Mai avem însă nevoie de concediu când lucrăm remote, poate chiar dintr-o destinație exotică? „Cu atât mai mult avem nevoie”, consideră Alexandru Bușilă. Apoi explică: „Pandemia a creat o confuzie în rândul angajaților. Lucrez din locul unde dorm, mănânc sau mă relaxez uitându-mă la televizor. Creierul are tendința de a face asocieri pentru a-și ușura procesele. Când ne așezăm în pat creierul știe deja că urmează să se odihnească. Prin urmare, dacă noi deschidem laptopul și ne apucăm să lucrăm la un raport, în pat fiind, creierul va fi dezorientat – dormim sau muncim? Chiar dacă muncim remote, din locuri pe care le asociem cu vacanța, e important să facem cererea de concediu, să închidem laptopul de muncă, telefonul și să ne bucurăm de vacanță – 24 de ore din 24, măcar 7 zile consecutive.”

La rândul său, Alexandru Dincovici este de părere că esența vacanței, cel puțin astăzi, nu se referă la locul în care ne aflăm și implicit la opoziția dintre familiar și exotic, ci mai degrabă la o rupere de ritm și schimbare de perspectivă. „Locuitorii Greciei și ai Turciei, indiferent de țara lor de baștină, merită și au și nevoie, și ei de vacanță. Lucrul remote este tot lucru, ne ocupă în continuare cel puțin tot atâtea ore pe zi și de multe ori este o activitate mult mai singuratică și mai lipsită de interacțiune umană decât tipul de muncă on-site cu care suntem mai obișnuiți. Pe termen lung, cred că este și mult mai periculos pentru sănătatea noastră mintală, indiferent dacă vorbim despre oameni aflați într-o relație de cuplu, cu copii sau oameni singuri.”

Din perspectiva lui Costin Tudor aceasta e doar o soluție de compromis și nicidecum o separare între muncă și viața personală, „separare pe care o recomand”. Evident, adaugă el, sunt lucruri care țin de personalitatea fiecăruia dintre noi și poate chiar și de experiența în câmpul muncii. „Însă cred cu tărie că vacanța ar trebui apreciată și experimentată la adevărata ei valoare.” La rândul său, Florin Godean spune că „fiecare dintre ele are alt rol pentru angajat și pentru organizație. Odihna și recuperarea din concediu sunt la fel de importante ca productivitatea sau motivația angajatului.”

Iluzia vacanței (cu șeful și colegii)

În urmă cu ceva timp, o prietenă îmi povestea că merge frecvent în team buildinguri, atât în țară cât și în străinătate. Pe moment mi-am spus: „Ce norocoasă!”. Mi-am schimbat însă rapid părerea când mi-a spus că asta se traduce prin mai puțină libertate în ceea ce privește alegerea perioadelor de concediu și deadline-uri mai strânse. Poate ține teambuildingul loc de concediu? Anita Dănciulescu este de părere că nu e cazul, pentru că de cele mai multe ori teambuildingurile sunt menite să întărească, apropie, consolideze o echipă, nu să relaxeze membrii echipei într-un cadru personal în care profesionalul să nu intervină, așa că, în momentul nepotrivit, poate reprezenta multă oboseală, presiune și obligație în rândul angajaților. „Seamănă, dar nu este vacanță”, spune și Alexandru Bușilă.

Dincovici susține, de asemenea, că deși team buildingurile sunt o pauză de la munca efectivă, angajatul nu este, nici într-un team building, stăpânul propriului său timp. „Dimpotrivă, dintr-un anumit punct de vedere team buildingul reprezintă o perioadă mult mai încărcată, cel puțin cognitiv și emoțional. Programul, de obicei, este foarte plin, de dimineața până seara, iar angajații trebuie să fie prezenți și implicați în toate activitățile, care îi solicită diferit, dar la finalul zilei chiar mai mult decât o zi de lucru. Și mă refer aici la activitățile oficiale, nu și la petrecerea de după sau la socializarea informală intensă de după terminarea programului. Oamenii se pot întoarce de la team building mult mai obosiți și, pentru multă lume ele reprezintă o ruptură completă de cotidian și de viața lor personală. Team buildingul, chiar dacă util pentru companie și echipă, poate fi de fapt asemuit unei mutări temporare a întregii vieți a angajatului la birou, fără niciun fel de timp liber pentru el și lucrurile care contează în viața sa.”

Concediu obligat-forțat

Un alt trend remarcat în rândul companiilor este acela de a le cere angajaților să păstreze un anumit număr de zile de concediu pentru perioada sărbătorilor de iarnă – cel mai adesea – și să își ia zile libere când compania intră în stand by, deși angajatul poate și-ar fi dorit să beneficieze de ele în alt interval, stârnind astfel un val de frustrări mocnite. „Această practică nu este legală și orice fel de astfel de practici trebuiesc sesizate. Există în schimb buna înțelegere între colegi, discuțiile în prealabil cu managerii tocmai pentru a împăca pe toată lumea și zilele de concediu să fie consumate”, spune Florin Godean.

Din perspectiva lui Costin Tudor, o soluție la această situație este o bună comunicare cu managementul despre planificarea gradului de încărcare pe proiecte, respectiv despre intenția de a lua concedii în anumite perioade din an. „Este foarte important și ar rezolva multe din problemele care au loc în acest moment, mai ales dacă vorbim despre motivația angajaților de a rămâne în companie.”

Legat de schimbările pe care pandemia le-ar putea aduce în sistemul tradițional de acordare a concediului, cu cele minim 21 de zile – în cazul României – reglementate de stat, reprezentantul Undelucram.ro nu crede că trebuie să reinventăm sau să schimbăm neapărat ceva la acesta, accentuând că foarte importantă este însă planificarea din timp, împreună cu managementul.

Costin Tudor, fondator și CEO, undelucram.ro

„Realitatea ne arată că o mare parte din promovări se întâmplă și datorită impresiei pe care o faci în fața managerului. Iar disponibilitatea la job contribuie foarte mult la această impresie.”