Un stegulet rosu in plus

Relatia destul de proasta a autoritatilor cu FMI in 2005 a produs in cele din urma un argument nou pentru uzul celor ce s-ar fi temut de ruperea acordului: ideea, sugerata de guvernantii insisi, ca oricum nu au importanta analizele Fondului atata vreme cat UE are oricum o parere mai buna despre economia Romaniei.

Acum, declaratiile de la Bucuresti ale comisarului UE pentru economie, Joaquín Almunía, au lamurit ca nu era deloc asa si ca veniturile prea mici la buget in raport cu PIB sau dezinflatia prea lenta din Romania sunt vazute la Bruxelles la fel ca la sediul FMI din Washington.

Almunía a spus la Bucuresti ceea ce toata lumea parea ca stie, anume ca ar trebui gasite repede surse de venituri in plus la buget pentru ca Romania sa-si poata finanta aderarea la UE (investitiile in infrastructura, educatie, plus contributia la proiectele cu finantare comunitara). Dar a mai spus si altceva: ca daca autoritatile nu gasesc repede metode de a face rost de bani in plus la buget, Romania va ajunge in scurt timp un soi de „om bolnav al Europei“.

Comisarul spaniol vede, in varianta cea mai proasta, un deficit bugetar de 1,4% din PIB in 2006 (fata de o tinta oficiala de 0,5%) si de 2,2% in 2007, ceea ce inseamna ca „in primul sau al doilea an dupa aderare, Romania ar putea face obiectul unei proceduri de deficit bugetar excesiv din partea UE“. Explicatia acestei pozitii exista clar in textul cu concluziile ultimei misiuni FMI la Bucuresti, care vorbeste de peisajul fiscal inselator al anului 2005 – pe de o parte, deficitul bugetar a fost redus la 0,8% din PIB (de la 1,1% in 2004) pentru ca nu s-au facut cheltuieli mari de capital si pentru ca s-a incasat mai mult din impozite indirecte, in primul rand din TVA, dupa ce cota unica a stimulat cererea pe piata interna.

Anul acesta insa, ori la anul, peisajul descris mai sus e improbabil sa ramana la fel. Foarte dornice sa arate ca vor sa stimuleze o crestere economica sanatoasa (adica bazata pe cerere si nu pe oferta), autoritatile vorbesc aproape neincetat despre marile investitii in proiecte publice carora li se va da drumul in 2006, ceea ce inseamna cheltuieli serioase de la buget (evident, in conditiile in care presupunem ca nu toate proiectele respective vor fi finantate din imprumuturi externe, ca viziunile urbanistice ale primarului Capitalei).

Cat despre incasarile din impozite indirecte, slabe sanse ca acestea sa mai creasca in 2006 pe aceeasi baza, cata vreme autoritatile se straduiesc prin toate mijloacele posibile sa franeze cresterea cererii. Si atunci de unde bani in plus? Almunía a criticat fara echivoc introducerea cotei de impozitare de 16% intr-un moment de expansiune economica, iar FMI sustine ca ar fi oportuna o majorare a cotei unice, a TVA sau a taxelor pe proprietate.

Cum primele doua raman teme tabu pentru actuala guvernare, premierul Tariceanu sau ministrul Vladescu accepta in principiu majorarea taxei pe proprietate „si a altor impozite care nu sunt aduse la nivelul de 16%“, ramanand ca la sfarsitul lui martie sa prezinte o strategie fiscala pentru urmatorii 3-5 ani, spre a-i linisti pe oficialii de la Bruxelles.

Starea economiei se intoarce deci in prim-plan ca tema spinoasa inaintea aderarii, dupa ce pana acum a fost sistematic eclipsata de altele. Vorba de pe urma a ministrului finantelor, Sebastian Vladescu: pentru aderarea la Uniunea Europeana par mai importante lupta anticoruptie sau chestiunile din agricultura, pe cand situatia economiei ramane in umbra, „fiindca nu e bifata cu stegulete rosii“.