Un start pe care ar fi bine să nu-l ratăm

Companiile promit și creșterea numărului de angajați, mai bine de o treime cu 5 până la 30% sau peste, iar 87% dintre companii vor crește salariile. 38% au bugetat pentru 2015 o creștere a salariilor între 5 și 20% sau chiar mai mult. În aceste condiții studiul trage concluzia, corectă, că motorul creșterii economice va redeveni cererea: 66% dintre executivi se așteaptă la o creștere a cererii pentru produsele și serviciile companiei lor în 2015, în timp ce 32% estimează o stagnare și doar 2% o tendință negativă. Notabil mi se pare și faptul că satisfacția clienților a intrat în rândul celor mai importanți trei indicatori care definesc succesul pe piața locală, în detrimentul unor indicatori financiari, fiind în 2015 cel mai important element al succesului unei companii. La studiu au răspuns 202 executivi de top.

Despre măsurile de relaxare fiscală ce apar în noul Cod fiscal veți fi aflat deja – reducerea TVA, a accizelor, eliminarea taxei pe stâlp, scăderea cotei unice de impozitare, alte reduceri de taxe, cu totul un pachet de măsuri care, am văzut opinii, s-ar putea situa, ca importanță, peste introducerea cotei unice din 2005. Și care s-ar traduce prin reducerea veniturilor bugetare cu 37 de miliarde de lei în patru ani; deja am văzut – scriu acest text joi,19 februarie – îngrijorări exuberante legate de cum, când, în ce fel?!

Am mai văzut astfel de îngrijorări, de la sindicaliști la presă internațională, în preajma introducerii sus pomenitei cote unice de impozitare; toate s-au risipit după aplicarea măsurii, ca și când nu ar fi fost, iar perioada care a urmat a fost una dintre cele mai faste pentru noi toți, cu sau fără legătură directă.

Avem așadar semnale pozitive din partea companiilor – creșteri ale afacerilor și numărului de angajați dar și a cererii, și avem un set de măsuri guvernamentale promițătoare. Pentru ca toate acestea, plus creșterea economică, să treacă în zona ”să simțim și noi o îmbunătățire„, lucrurile trebuiesc privite și manevrate mai în ansamblu și coroborate cu un set de măsuri de sprijinire a antreprenoriatului, ceva mai mult decât ”10.000 de euro pentru un tânăr„, cu eficientizarea aparatului administrativ și a companiilor de stat (insolvența fiind una dintre măsurile care ar mai curăța copacii de uscături), cu un program național de retehnologizare, începând cu zona de cercetare-dezvoltare și terminând cu achiziția de utilaje. Am regăsit la profesorul Nicolae Dănilă o idee interesantă, pe care o reiau, cea a unei bănci de dezvoltare, care să finanțeze sau cofinanțeze programe bazate pe fonduri europene sau fonduri private.

Și propunerile pot continua, pentru că nu spun noutăți, ci doar adun la un loc o sumă de idei menite să schimbe ce se mai poate schimba în țara asta, în bine. Un start pe care ar fi bine să nu-l ratăm, poate și pentru că 20 de ani de stagnare sau scădere economică din 25 de ani de capitalism sunt, pur și simplu, prea mulți. Este o schimbare care ține mai mult de noi și mai puțin de organisme financiare internaționale, prea prudente când ar trebui să fie entuziaste și prea entuziaste când ar trebui să fie cuminți, de Uniunea Europeană, mult prea puțin uniune și mult prea mult politicianistă.

”Mariana„, personaj shakespearian pictat de John Everett Millais, un tablou despre așteptare și melancolie și osteneală.