Un secol de București

Din perioada interbelică până în epoca AI/machine learning, Capitala a trecut printr-o serie URIAȘĂ de schimbări, unele dintre ele regăsite în cadrul expoziției „București, capsulă în timp”, un proiect imersiv care a reușit să captiveze atât cunoscătorii de artă, cât și pe cei neinițiați.

Gândită ca o incursiune în trecut și viitor, între 1933 și 2033, expoziția „București, capsulă în timp” a fost dedicată ideii de interferență între mai multe forme de exprimare artistică, de la artă digitală, video și instalație audio – o metaforă a dezvoltării și schimbării, pornind de la fața văzută și cunoscută a orașului, în dialog cu un personaj feminin, uitat în timp, Dina Mihalcea, prima Miss România. Transformarea ei se confundă și se metamorfozează cu însăși istoria orașului, devenind un simbol al evoluției Capitalei.

Găzduită de galeria Galateca, expoziția din cadrul anualei de artă și știință Neo Art Connect (NAC 2023) a fost organizată la începutul lunii iulie în mijlocul Capitalei, în zona Universitate-Calea Victoriei, grafica special realizată împrumutând elemente din arhitectura clădirilor din această zonă. Neo Art Connect este prima Anuală, rețea și platformă de artă și știință din România; propune promovarea artiștilor interdisciplinari, la început de drum sau recunoscuți, în cadrul unor evenimente și experiențe interactive anuale. „Obiectivul său este să apropie publicul de domeniile diverse, de la artă vizuală, spectacol, arhitectură la intersecția cu noile tehnologii, medicină sau ecologie, dar și crearea unei arhive relevante care să fie dezvoltată de la ediție la ediție și care să fie transformată cât mai curând în NEO ARTS & SCIENCE CENTER, primul spațiu dedicat din București”, a declarat Andreea Sandu, fondatoarea Neo Art Connect, pentru Business Magazin. Despre expoziție spune că reprezintă un modul imersiv ce surprinde într-un mod alegoric istoria subiectivă din ultima sută de ani a Capitalei, pe o structură ușor de asamblat și dezasamblat, personalizată pentru a fi itinerantă.

Pe de altă parte, chiar și pentru publicul mai puțin familiarizat cu arta sau pentru cei care nu sunt în mod normal atrași de asemenea evenimente, un astfel de produs cultural poate fi foarte interesant, adaugă ea. Pe durata expoziției, domul imersiv prezentat în cadrul expoziției a fost vizitat de un public cât se poate de variat. De la copii de puțin peste doi ani, fascinați de transformarea unei pisici în leu, până la bunici melancolici față de Bucureștiul pe care l-au cunoscut în tinerețe. De la pasionați de artă, persoane care frecventează expoziții de artă contemporană în mod curent, la persoane care au intrat în Galateca pentru prima dată. „Ce au avut în comun a fost efectul «wow» pe care l-am remarcat la toți.  Experiența este una imersivă, imagini, lumini, sunete care se îmbină și care fascinează vizitatorul. Este, din această perspectivă, o experiență foarte diferită de orice își imaginează oamenii în mod normal când se gândesc la alte tipuri de manifestări creative… Nu cred că trebuie să ai o tangență cu arta ca să vrei sa călătorești în timp”, continuă Andreea Sandu. Alt aspect de remarcat este modul în care expoziția a utilizat concepe moderne precum inteligența artificială, video mapping-ul și designul sonor. Ideea a fost creată de Anca Boeriu și Andreea Sandu, care inclusiv au curatoriat și implementat proiectul. Partea de cercetare istorică este realizată de Ana Rubelli, iar grafica, care are la bază utilizarea AI, a video-mappingului și a sound designului, sunt realizate de Ioana Halunga. Au lucrat aproximativ șase luni la proiect, gândit ca o colaborare între om și inteligență artificială. Astfel, totul a fost personalizat, de la incinta creată special în formă de dom pentru a fi transportată, până la reglarea proiectoarelor. Imaginile au fost generate cu ajutorul AI, respectiv cu softul Midjourney.

Principala provocare a fost însă folosirea unor proiectoare care nu sunt legate la un software de proiectare, care ar genera maparea în timp real, ci au trebuit să fie ajustate la fiecare animație și cadru pentru a se suprapune corect peste imaginile printate alb-negru. „Folosim proiectoare mai mici în ideea că domul va fi asamblat și reasamblat în mai multe spații și în mai multe orașe, ca un lego, fără a necesita cunoștințe tehnice din partea celor care îl asamblează”, continuă Andreea Sandu, explicând că, după expoziția din București, NAC 2023 a continuat în alte nouă orașe din țară: Constanța, Iași, Arad, Oradea, Brașov, Râmnicu Vâlcea, Cluj, Sibiu și Timișoara. Prompturile au fost iterate cu diverse cuvinte cheie, de la „fotografie alb-negru” până la stil, pe baza imaginilor de arhivă, până s-au obținut imaginile dorite. Peste imaginile printate a fost realizat mappingul, iar sunetul a fost realizat din înregistrări de arhivă și sunete ale orașului în prezent. Povestea Bucureștiului este spusă în mod subiectiv prin intermediul unui narator care umanizează experiența, iar perioada 2023-2033 este creată prin intermediul luminilor și imaginilor generate prin AI, cât și prin ochiul privitorului. „Practic, invităm publicul să facă un exercițiu de imaginație, să pășească în domul imersiv și să își imagineze o tânără, care acum 90 de ani, la ora 11 dimineața în ziua de 27 aprilie 1933, aștepta jurizarea concursului de Miss în sala de festivități a Palatului Universul. Blondă, cu ochii mari, albaștri, cu înfățișarea distinsă, cu un admirabil corp cu linii armonioase, își etala delicat emoțiile și superstițiile, strângând în pumn un mic elefant de care nu obișnuia să se despartă niciodată – pentru noroc. După o scurtă defilare și îndelungi emoții, a devenit Miss România la doar 18 ani, acolo la Palatul Universul.” Simțise că va avea noroc în acea zi, căci încă de dimineață, coșarii pe care îi tot văzuse prevestiseră o veste bună, povestește Andreea Sandu. Diana Mihalcea, Dina, era unicul copil al familiei Mihalcea, o familie apreciată în cercurile bucureștene. Tatăl său era doctorul Toma Mihalcea, medic practician în Capitală. După tată, descindea dintr-o veche familie de olteni din Slatina, iar după mamă dintr-o istorică familie de transilvăneni din ținutul Blajului. Dina studia drama și comedia la Conservatorul din Capitală, în anul I, în clasa Mariei Filotti. Iubea animalele, ba chiar în copilărie avusese 15 pisici de Angora. Iubirea pentru animale și talentul actoricesc au îndreptat-o către o carieră surprinzătoare: a devenit prima femeie dresor de lei din România. A jucat pe marile ecrane în două filme: „Două lumi și o dragoste” în 1947 și „Mihail, câine de circ” în 1979. A jucat și pe scena teatrului Odeon și a devenit, în timp, artist emerit al poporului. Imaginile ce o reprezintă pe Dina, dar și avatarul său ce evoluează de la pisica de Angora la un leu, au fost generate cu ajutorul AI, pornind de la imagini din arhivă. „Am preluat parcursul surprinzător al acestui personaj și l-am transformat împreună cu elemente din zeci de clădiri din realitatea cotidiană, dar și cu elemente simbolice, de la Coșar, până la scară, într-o alegorie a evoluției orașului, inclusiv sunetul urmează același traseu, înglobând și sunete contemporane din oraș, de la trafic până la interacțiunile umane din spațiul definit”, detaliază fondatoarea NAC.

Povestea Bucureștiului este spusă în mod subiectiv prin intermediul unui narator care umanizează experiența, iar perioada 2023-2033 este creată prin intermediul luminilor și imaginilor generate prin AI, cât și prin ochiul privitorului.

Ce oferă însă expozițiile din celelalte orașe din țară?

„Am selecționat parteneri importanți locali și astfel încât legătura cu publicul să fie una deja girată de prezența evenimentelor sau a expozițiilor în muzee sau centre universitare ori în cadrul unor evenimente locale relevante precum FITS. Expozițiile au fost gândite de echipa curatorială  astfel încât să se potrivească pentru etapa proiectului și specificul local. Am personalizat conținutul, incluzând artiști din orașele respective, iar pentru public am ales și lucrări interactive sau interacțiuni spectaculoase pentru a le trezi interesul.” De la experiențe imersive unice precum cea din dom, până la prezentarea unor lucrări interdisciplinare, Pop-up Synthesys – o altă expoziție a NAC – prezintă lucrări ale unor artiști naționali și internaționali deja recunoscuți. De exemplu,  „Spatial Emotions”, lucrarea Alinei Rizescu, folosește realitatea augmentată prin aplicația Artivive – când lucrarea este privită prin intermediul mobilului, apare o animație care arată ce „își imaginează” personajul din ilustrație, în funcție de emoțiile pe care „le trăiește”. O altă lucrare, „Acum te văd” a lui Alexandru Berceanu, folosește un algoritm de tip computer vision care detectează traseele spectatorilor în spațiul galeriei printre lucrările de artă și le mapează într-o proiecție video. „Am creat o serie de artist talks și conferințe dedicate profesioniștilor, care au generat interacțiuni interesante între partenerii și artiștii din țară și străinătate, incluzând și reprezentanți ai partenerilor și artiști din orașele prezente în prima ediție a NAC”, afirmă Andreea Sandu. Pentru mai mult context, NAC propune susținerea tinerei generații dintr-o multitudine de domenii și schimbul de bună practică. De aceea, în cadrul burselor oferite prin intermediul platformei au fost selecționați cinci tineri din domenii precum design, arhitectură, artă sau multimedia, la interferența cu domenii precum medicina ecologică, noile tehnologii din TIC sau alte domenii inovatoare pentru burse, la care se adaugă încă 10 proiecte incluse în rețea și în Anuala 2023. Ediția pilot a avut loc în toamna anului 2022 și a debutat cu o serie de evenimente expoziționale, conferințe naționale și cu apelul de proiecte care a oferit șansa tinerei generații să beneficieze de una dintre cele cinci burse și programe de mentorat. În ce măsură mai poate însă un artist contemporan din România să se întrețină exclusiv din arta pe care o creează? „Cred că abia acum, după mulți ani destul de complicați, arta începe să poată susține un trai decent în România. Piața a crescut, ultimii ani au adus o efervescență de manifestări culturale și artistice și acest lucru încurajează tinerii să se exprime în acest domeniu. Cred că suntem la baza unei pante crescătoare, că de aici, trendul va fi ascendent pentru acest domeniu”, a declarat Andreea Sandu pentru BM.

Este adevărat că susținerea acestui domeniu vine preponderent din mediul privat, dar cred că este normal și poate chiar constructiv să se întâmple așa într-o oarecare măsură.” Funcționarea pe baze capitaliste face ca valoarea produselor culturale create să crească, să miște publicul mai bine, ceea ce nu implică neapărat o tendință către comercial. Proiectele sunt însă mai închegate, mai bine gândite și mai ample, pentru a produce un impact și a avea vizibilitate mai mare, consideră fondatoarea NAC. Artiștii își formează astfel grupuri, comunități, asociații, încep să se susțină unii pe alții, să colaboreze. Interacțiunile internaționale sunt din ce în ce mai prezente și inclusiv artiști români sunt prezenți în galerii, muzee și târguri importante din afara țării. Educația ajută mult și interesul publicului vizavi de expoziții. „Oamenii încep să remarce expozițiile, să își planifice vizita”, adaugă ea.

Totodată, tinerii sunt mai deschiși către noile tehnologii, dar și către tot ceea ce este vizual. Un aspect important este alegerea unor spații mai accesibile, neconvenționale și mai prietenoase, nu doar galerii și muzee. Acestea atrag publicul larg și îl fac mai conștient de multitudinea de produse culturale pe care le are la îndemână, cel puțin în orașele mari. „Din experiența galeriei Galateca, de peste 11 ani cu proiecte care au excedat spațiul ei, ducând arta în spații neconvenționale sau în spațiul public, parcuri, în proximitatea clădirilor de birouri, pot să afirm că atât publicul, cât și sofisticarea și ramificarea domeniului cultural au evoluat.” Oamenii sunt interesați de tot ce este tehnologie pentru că este mai ușor de înțeles și dimensiunea interactivă ajută, apropie publicul de aceste domenii. Folosirea propriului telefon sau modul în care cu o parte din lucrări se poate interacționa, tactil sau audio sau prin intermediul VR ajută mult la apropierea de artă și știință, adaugă ea. „«De ce-ul» nostru e definit pe mai multe direcții, precum crearea unei arhive relevante,  crearea unei platforme sustenabile și legături cu artiști și instituții naționale si internaționale, acțiuni de educare a publicul general și de atragere a acestuia către domeniile interdisciplinare, crearea unui sistem de burse anuale menit să susțină tinerii artiști, dezvoltarea unui exemplu de antreprenoriat cultural”, a declarat Andreea Sandu pentru BM.   

De la experiențe imersive unice precum cea din dom, până la prezentarea unor lucrări interdisciplinare, Pop-up Synthesys – o altă expoziție a NAC – prezintă lucrări ale unor artiști naționali și internaționali deja recunoscuți. De exemplu, „Spatial Emotions”, lucrarea Alinei Rizescu, folosește realitatea augmentată prin aplicația Artivive – când lucrarea este privită prin intermediul mobilului, apare o animație care arată ce „își imaginează” personajul din ilustrație, în funcție de emoțiile pe care „le trăiește”.