Un președinte jucător
Demisia lui Steve Jobs din funcția de șef executiv al companiei Apple s-a dovedit știrea cea mai importantă a verii, depășind ca amploare mediatică alte mari evenimente, cum ar fi decizia HP de a renunța la producția de PC-uri. Cred că pe nedrept, pentru că urmările vor fi minime.
Dacă mai exista cineva care nu știa cine e Steve Jobs și ce e Apple, a avut ocazia în ultimele zile să afle cu lux de amănunte. Însă pentru cei ce știau deja, întrebarea care le-a pus probleme a fost una mai concretă: ce se va întâmpla de acum încolo cu Apple. Cum va evolua compania fără vizionarul care a fondat-o și a adus-o în două rânduri pe culmile gloriei? Desigur, Apple și Jobs par un binom indestructibil, iar Apple fără Jobs pare celor mai mulți cam ca Stanley fără Oliver. Dacă de obicei comentariile privind știri legate de Apple erau pline de speculații, de data aceasta cele câteva zeci de analize pe care le-am citit s-au dovedit foarte rezervate, iar concluziile mi s-au părut convergente către un fel de “om trăi și om vedea”.
Totuși, ceva mi s-a părut straniu: în majoritatea articolelor, personalitatea lui Jobs este evocată într-un stil care aduce a necrolog. Dar Jobs n-a murit. Mai mult chiar, Steve Wozniak (care îl cunoaște foarte bine pe Jobs) e de părere că nu problemele de sănătate l-au determinat să facă acest pas, ci un soi de oboseală psihică, combinată cu decizia autoimpusă de a se desprinde de un job
care-i consumă tot timpul și toată energia.
Însă impresia mea este că această retragere este începutul unui proces de succesiune care nu se termină cu numirea lui Tim Cook în funcția de CEO.
Situația mi se pare oarecum similară cu cea în care un prim-ministru demisionează pentru a ocupa funcția de președinte. Și, într-adevăr, Jobs devine președinte, adică Chairman of the Board. Dar este cât se poate de clar că Jobs nu va fi un președinte “de onoare” și că va conduce în continuare compania pe linia viziunii sale, chiar dacă nu va mai fi implicat în treburile de zi cu zi. De fapt, Jobs a avut lungi perioade de timp când a lipsit de la conducerea Apple și totuși compania a dus-o cât se poate de bine. Anul acesta lipsește încă din ianuarie (exceptând apariția de la conferința WWCD) și Tim Cook a condus compania în tot acest timp. Așadar, asistăm de fapt doar la oficializarea unei stări de fapt și nimic mai mult. Totul va merge în continuare ca și până acum: Jobs cu viziunea și Cook cu punerea ei în practică.
Și dacă tot viziunea lui Jobs va fi linia directoare pentru Apple, poate ar fi ceva de speculat pe tema aceasta. Mișcările viitoare ale companiei din Cupertino și strategia de ansamblu au fost mereu secrete bine păzite, așa că informațiile sunt puține. Poate vom afla mai multe când biografia lui Steve Jobs (autorizată de acesta) va vedea lumina tiparului. Bob Cringely are mari așteptări de la această carte, mai ales datorită faptului că este scrisă de Walter Isaacson, autorul unei recent apărute biografii a lui Albert Einstein, iar faptul că Jobs a insistat ca apariția să fie planificată pentru noiembrie anul acesta (în loc de martie 2012) pare să sublinieze importanța pe care i-o acordă. Poate că va aduce clarificări importante, dar până atunci nu ne putem bizui decât pe ce știm deja. Iar istoria Apple pare să dezvăluie un șablon interesant, pe care am putea să ne bazăm pentru a desluși ce mai urmează.
În 1976 apărea Apple I, realizat din punct de vedere tehnic de Steve Wozniak. Însă ideea de a realiza și comercializa un computer de uz personal gata asamblat a fost a lui Jobs. Existau deja computere de acest gen, dar erau destinate pasionaților dispuși să le asambleze singuri. Jobs a considerat că dacă sunt gata asamblate și dotate cu ceva software util, se vor găsi mulți clienți. Și s-au găsit, mai ales pentru Apple II. În 1984 apărea Macintosh și din nou constatăm că existau deja computere personale cu interfață grafică (create de specialiștii de la Xerox PARC), dar Jobs le-a intuit potențialul comercial: compact, relativ ieftin, simpatic și ușor de utilizat, Mac-ul a democratizat informatica. În 2001 apărea iPod și e ușor de văzut că povestea se repetă: fără a fi o idee nouă, Apple a “reinventat-o” prin design și ergonomie, plus un ingredient care s-o facă populară (vânzarea de piese muzicale la bucată). La fel s-a întâmplat cu iPhone (Nokia producea deja telefoane inteligente) și apoi cu iPad și iCloud.
Dacă acesta este tiparul, atunci probabil și alte tehnologii existente vor fi preluate și reinventate prin inovație, design, ergonomie, marketing și “buzz”. Primul candidat este televizorul, dar este vreme și pentru prăjitorul de pâine. Jobs nu este nemuritor, însă legenda îi va supraviețui și îi va ajuta pe cei de la Apple să convingă publicul că viața n-are sens fără noul frigider hi-tech cu un măr în frunte.