Un nou început pentru 
gazele cu efect de seră

Valentin Ghiuș, FX & Commodities Trader

După 20 de ani de negocieri și semnarea, la sfârșitul anului trecut, a unui acord unanim de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră de către Statele Unite și China, anul 2015 ar putea reprezenta un moment istoric în fundamentarea unei garanții de luptă solidară împotriva încălzirii globale (Conferința Națiunilor Unite – UNFCC – este programată la Paris în pe-rioada 30 noiembrie – 11 decembrie 2015).  

În Europa, încheierea Fazei 2 (2008 – 2012) a schemei de tranzacționare EU-ETS și începerea Fazei 3 (2013 – 2020) au reprezentat o provocare și un test de credință determinate în principal de factori fundamentali și politici. Lipsa unei viziuni clare în privința măsurilor de urmat a avut implicații majore asupra prețului certificatelor de emisii, care în ianuarie 2013 a atins al doilea minim istoric la 2,81 euro/tonă, și implicit asupra strategiei pe termen mediu și lung a companiilor incluse în schemă. Dintre aceste companii, o atenție sporită se îndreaptă către producătorii de energie, în special către cei ce nu au reușit să in-vestească în tehnologii moderne și folosesc în continuare combustibili fosili cu emisii însemnate de CO2. Acești operatori, și nu numai ei, trebuie să-și hedge-uirască atent costurile de producție și achiziționarea de certificate de emisii de gaze cu prețurile de vânzare, context în care exercițiul de reglementare unitară este esențial.

Deși Uniunea Europeană a reușit, prin reforme structurale, să adreseze o serie de probleme referitoare la limite de emisii, alocare, monitorizare, verificare și raportare (toate acestea făcând obiectul de noi amendamente la Directiva 2003/87/EC și Directiva 2009/29/EC Faza 3), UE va trebui să adopte o poziție fermă și omogenă dacă dorește reducerea surplusului de 2,1 Gt certificate de pe piață și instaurarea unui mediu sustenabil și orientat către viitor.
Se pare totuși că cele 31 de state acoperite de schema EU-ETS fac eforturi în acest sens: la începutul fazei 3 s-a votat inventarierea (reducerea surplusului) a 900 de milioane de certificate din totalul de vânzare în licitații guvernamentale (încă nu se cunoaște când și cum vor fi reintroduse pe piață), Banca Europeană de Investiții a monetizat cele 300 de milioane de certificate din fondul de rezervă (NER300) pentru proiecte CCS și de energie regenerabilă, iar acum negocierile cu privire la „Rezerva de stabilitate a pieței“ (MSR/RSP) par a fi ultimul bastion de cucerit.

Rezerva de stabilitate își propune să creeze un sistem care va retrage de pe piață și va capta automat o cantitate de cer-tificate EUA, în cazul în care surplusul depășește un anumit nivel. Atunci când piața va fi în deficit, certificatele EUA vor fi reintroduse. În urma propunerilor și a negocierilor la nivel de grupuri de lucru (ENVI – Environment Committee și ITRE – In-dustry and Energy), limitele care vor declanșa o intervenție pe piață vor fi stabilite la un minim de 400 de milioane de certifi-cate EUA și un maxim de 833 milioane. Astfel încât un volum de certificate EUA egal cu 12% din numărul total de certificate de pe piață în anul precedent (rezultatele vor fi publicate de Comisia Europeană în luna mai a anului curent) vor fi introduse în RSP, cu excepția cazului în care acest volum va fi mai mic de 100 de milioane EUA. Dacă limita minimă este atinsă, atunci 100 de milioane de certificate EUA din RSP vor reveni pe piață prin intermediul licitațiilor guvernamentale. În cazul în care volumul disponibil în RSP va fi mai mic de 100 de milioane EUA, atunci toate certificatele rămase vor fi reintroduse pe piață.

În momentul de față singurele și poate cele mai delicate aspecte de lămurit la nivel de trialog (întâlniri informale între membrii Comisiei, Consiliului și Parlamentului European) sunt: data de implementare a RSP și soarta certificatelor nealocate. Dinamica negocierilor este împărțită între statele din Europa de Est ce militează pentru startul RSP în 2021 și statele vestice cu orizonturi mai apropiate, și anume 2017. Polonia și țările est-europene au obținut deja o victorie importantă cu impact asupra fundamentelor pieței în octombrie 2014, prin prelungirea până în 2030 a perioadei de alocare de certificate gratuite pentru sectorul de utilități. Cu toate că propunerea finală va trebui votată de către Consiliul și Parlamentul European, înainte ca aceasta să devină lege, întâlnirile informale vor indica direcția de urmat.

Adoptarea unei legi conform mandatului Parlamentului European (probabilă, dată fiind istoria consensului în procesul decizional al Uniunii Europene) va eroda gradual surplusul de certificate de pe piață până la pragul de 833 milioane certifi-cate EUA (proces ce se va prelungi și în faza a patra) și va determina transpunerea unei stări de normalitate și o apreciere a prețului în următorul an la niveluri comparabile cu cele din Faza 2 (media de preț în intervalul 2008-2012 fiind de 13,96 EUR/tonă). Un astfel de scenariu va determina o reducere a emisiilor de gaze cu 
687,3 Mt între anii 2015 și 2020 și cu 2.060 Mt până în 2030 (estimări făcute folosind costul marginal de reducere a emisiilor pe baza factorilor de valoare).

Indiferent de soluția de compromis, o decizie fiind așteptată în vara acestui an, este limpede că viitorul pieței depinde în mare măsură de procesul politic de la Bruxelles, ce pare a fi în continuare incert și modelabil într-o multiudine de scenarii.

Cu toate acestea, inițiativa Uniunii Europene de a regla și de a revigora piața certificatelor de emisii de gaze semnalează depășirea momentului nostalgic de la începutul Fazei 3 și determinare în construirea unei platforme ce va servi ca model de proiectare a unei piețe globale de tranzacționare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.