Un nou focar de criză: Portugalia

Vara trecută, George Soros cerea ieșirea Greciei și a Portugaliei din zona euro, pe motiv că ambele țări au datorii prea mari și pun în pericol uniunea monetară. Anul acesta, la începutul lui martie, Nouriel Roubini a prezis că Portugalia va fi următoarea țară după Grecia care își va restructura datoria și va ieși din zona euro. Ceva mai îngăduitor, Paul Krugman a declarat că Portugalia are 75% șanse să rămână în zona euro, dar numai dacă își va reduce cu 20-30% costurile cu forța de muncă față de cele din Germania și adăugând sibilinic că a guverna o țară mică din zona euro e ca și cum ai guverna un stat american mic: “ai prea puțin control asupra destinului tău”.

Săptămâna trecută, tocmai când părea că lucrurile s-au mai liniștit, a apărut Mohamed El-Erian, șeful Pimco, cel mai mare fond de investiții în obligațiuni din lume, cu declarația că Portugalia, după exemplul Greciei, va cere și ea un al doilea pachet financiar de salvare de la UE și FMI, după cel din mai 2011, în valoare de 78 de miliarde de euro. El-Erian a adăugat că guvernul de la Lisabona va restructura datoria publică, “iar piețele financiare vor deveni nervoase, fiindcă sunt îngrijorate că iarăși se va pune problema implicării sectorului privat”. Implicarea sectorului privat, la fel ca și pentru Grecia, ar însemna că băncile și fondurile de investiții cu creanțe față de statul portughez ar urma să-și asume pierderea unei părți din valoarea creanței (pentru creditorii Greciei, pierderea a fost în jur de 70%). Declarația șefului Pimco a atras imediat o ușoară creștere a randamentelor la obligațiunile portugheze pe zece ani, la 13,7%, aproape dublu față de nivelul la care țara speră să poată ajunge în 2013, ca să se poată împrumuta din nou doar de pe piețele financiare când acordul cu UE-FMI se va încheia.

Krugman avea dreptate cu lipsa de control asupra propriului destin: Portugalia a făcut până acum aproape toate eforturile ca să liniștească piețele și să-și mulțumească pe cât posibil creditorii, reușind să reducă deficitul bugetar de la 9,8% în 2010 la 4% în 2011, prin programul de austeritate convenit cu Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și FMI (așa-numita troică) la momentul primirii pachetului de salvare din mai anul trecut. Au fost majorate taxe, au fost tăiate cheltuielile cu salariile și pensiile, ajutoarele de șomaj și zilele libere acordate salariaților, până acolo încât guvernul condus de Pedro Passos Coelho a încercat să desființeze și minivacanța dinaintea Postului Mare, cu tradiționalul carnaval din februarie (Entrudo). Interdicția a fost ignorată însă de portughezi, care au ieșit la carnaval inclusiv cu marionete reprezentându-i pe Angela Merkel și Nicolas Sarkozy, considerați vinovați de declinul economiei, care anul trecut a scăzut cu 1,5%, iar anul acesta are perspectiva de a scădea cu peste 3%, în condițiile unui șomaj de 14%. Reformarea Codului Muncii, cu scopul de a face mai simplă concedierea angajaților, a determinat la rândul său o grevă generală organizată săptămâna trecută de sindicatele din serviciile publice, cu închiderea porturilor, întreruperea transporturilor publice și demonstrații de protest în aproape 40 de orașe.

În urmă cu câteva zile, Banca Centrală Europeană a apreciat politicile Lisabonei, apreciind în cel mai recent buletin că “datoria țării este pe o traiectorie sustenabilă” și că va fi menținută sub 110% din PIB până la finele deceniului, însă a adăugat că, pentru a fi îndeplinit obiectivul de reducere a deficitului bugetar la 3% din PIB până în 2013, vor fi necesare noi măsuri de austeritate, în caz contrar urmând ca ținta să fie atinsă abia în 2015. Deocamdată, datoria țării a crescut în loc să scadă (de la 93% din PIB în 2010 la circa 105%), tocmai din cauza recesiunii provocate de politicile de austeritate. Iar tonul general al analiștilor rămâne sceptic. “Considerăm că datoria Portugaliei va deveni nesustenabilă”, notează economiștii Citibank, invocând două motive: recesiunea ar urma să fie mai îndelungată decât cea din estimările oficiale (vezi graficele), iar bugetul va fi din ce în ce mai grevat de datoriile făcute de autoritățile locale, de companiile de stat și de sectorul sanitar. Săptămâna trecută, Fernando Ruas, șeful asociației naționale a municipalităților, a declarat că primăriile au datorii totale de 9 miliarde de euro și că sunt amenințate de insolvență dacă guvernul nu intervine să le dea bani.