Un joc periculos: băncile centrale ale lumii pornesc într-un război valutar inversat pentru îmblânzirea inflației

Disperați să îmblânzească creș­te­rea prețurilor, bancherii centrali se întrec în a întări puterea de cum­părare pe plan local în detrimentul exportatorilor, potrivit Bloomberg Businessweek.

Totul a început cu Isabel Schnabel, de la BCE. În februarie, aceasta a arătat un grafic indicând cât de mult slăbise euro în raport cu do­larul. Două luni mai târziu, Tiff Macklem de la Bank of Canada de­plângea declinul dolarului Canadian. Președintele băncii centrale elveție­ne, Thomas Jordan, a sugerat că și-ar dori să vadă un franc mai puternic.

Dolarul american era în a­preciere puternică, cu Fed-ul pregă­tin­du-se să combată agresiv inflația. Așa că, una după alta, și alte bănci centrale, la fel de disperate să re­strân­gă creșterea continuă a inflației în propria ogradă, au început să e­mită semnale nu foarte subtile că și-ar dori monede mai solide, care ajută la reducerea costului importurilor.

Este o formă de intervenție atât de rară, încât simplele comentarii ale băncilor au mișcat piețele. Pe 16 iunie, două dintre ele au plusat: Elveția a surprins traderii cu prima majorare de dobânzi din 2007, trimi­țând francul la cel mai ridicat nivel din 7 ani. Câteva ore mai târziu, Banca Angliei și-a anunțat propria majorare de dobânzi și a semnalat noi viitoare majorări consistente.

Valoarea monedelor a devenit o parte din ce în ce mai însemnată din ecuația inflației. Michael Cahill, economist la Goldman Sachs, spune că nu-și amintește vreo perioadă an­teri­oară în care băncile centrale ale țărilor dezvoltate să fi țintit monede mai puternice atât de agresiv. A­ceastă competiție este supranumită război valutar inversat pentru că timp de peste un deceniu țările au căutat opusul.

O monedă mai slabă însemna ca firmele locale să poată exporta la prețuri mai competitive, susținând creșterea economică. Însă, cu prețurile la orice în creștere dramatică, întărirea puterii de cumpărare a devenit brusc mai importantă.

Este un joc periculos. Scăpată de sub control, această competiție internațională riscă să declanșeze oscilații dramatice ale valorii majorității monedelor dominante, să afecteze producătorii care depin de exporturi, să dea peste cap finanțele multinaționalelor și să miște poverile inflației în jurul lumii.

Războaiele valutare sunt un joc cu sumă zero. Sunt câștigători și perdanți. Toate țările „vor același lucru, dar acest lucru nu este posibil în lumea valutară“, avertizează Alan Ruskin, strateg Deutsche Bank.

Din 1985, când a avut loc una dintre cele mai remarcabile intervenții guvernamentale de amploare de pe piețele valutare, guvernele au intervenit rar atât de explicit pentru a influența valoarea monedelor. Încercările mai subtile sunt mai obișnuite.

În războiul actual, dolarul american puternic are cel mai mult de pierdut. Aprecierea acestuia din 2022 s-a dovedit o binecuvântare pentru un Fed care încearcă să combată cea mai accelerată inflație din patru decenii.

America nu se va mai bucura probabil mult timp de acest avantaj. Majorările de dobânzi decise de băncile centrale elvețiană și britanică au apăsat deja asupra dolarului.

În ce măsură exact contribuie aprecierea unei monede la reducerea inflației rămâne neclar. Gradul în care un curs valutar afectează indicatorul prețurilor de consum s-a dovedit minim, potrivit Citigroup. Însă într-o eră cu inflația galopantă, beneficiile ar putea fi mai mari.

Experții avertizează că orice intervenție guvernamentală presupune un risc ridicat de eșec.