Un guvern politic poate fi înjurat. Cu tehnocrații cum procedăm?

Singura interacțiune directă a cetățeanului cu un guvern politic este înjurătura, la birt, la restaurant sau la trattorie, depinde unde îl situează soarta. Altfel, după vârârea biletului de vot în urnă, cetățeanul nu prea mai are a face prea multe, în afara unor inundații care să-i aducă la îndemână vreun premier în barca de trei jandarmi putere. Acum cetățeanul a ieșit în stradă și a dus la o schimbare pe care politicul a interpretat-o în felul lui, nu insist. Scriu acest text înaintea nominalizărilor de miniștri și înainte de prezentarea vreunui program, dar, indiferent de ce și-ar propune noul guvern, cred că șansele acestuia de reușită trebuiesc puse într-un context.

Să luăm contextul local: relaxare fiscală, salarii majorate, societate civilă profund nemulțumită, creștere economică da, nivel de trai ba, sforari politici care mizează pe uitarea populară și care par spăsiți, dar care poartă chiar în aceste zile un război furibund pentru primarii traseiști, în perspectiva alegerilor, partide care aleg să se spele cu mâna altuia și care și-au pus nu ochelarii de cal, ci cei de alegeri din 2016, iată un tablou incomplet, dar grăitor pentru începuturile mandatului celui de-al 17- lea premier al României, Dacian Cioloș.

De pus în ramă mi se pare declarația copreședintelui PNL Alina Gorghiu despre majorarea salariilor bugetarilor: „Am ajuns la concluzia că votul pentru acest proiect este esențial… Așteptăm un studiu de impact ulterior, care să arate în ce măsură este realizabilă această aplicare și în ce măsură va putea fi efectiv aplicată. Acest lucru va putea fi realizat de noul guvern…“. În aceste condiții, orice anticipare a acțiunilor tehnocraților este riscantă; singurul lucru de remarcat este apariția unui guvern care nu mai e în conflict mai mult sau mai puțin deschis cu Palatul Cotroceni, și asta după o bună bucată de vreme. Sigur, depolitizarea administrației sau relansarea investițiilor sau lucrul la autostrăzi sau schimbarea legilor administrației ar fi binevenite, dar nu știu în ce măsură acestea nu se vor împotmoli în mlaștinile politicii dâmbovițene.

Pe urmă vine contextul european, care începe cu garduri de sârmă ghimpată și se termină la vest în ceața Marii Britanii, unde David Cameron are dileme majore care ar putea schimba profund Uniunea Europeană, și la est în cețurile Moscovei, care face tot felul de chestii, mie mi-au rămas în cap conducta de gaze cu nemții, care scoate Ucraina din joc și face din Germania distribuitorul Gazpromului, dar și rachetele pe care le-a anunțat Vladimir Putin, rachete care ar putea evita scutul american. Altfel bătrânul continent este, pe scurt, „mulțumesc, rău!“.

Nici contextul mondial nu este prea încurajator, și spun asta mânat nu numai de multele conflicte în desfășurare, din ce în ce mai multe, ci și de faptele unora și altora; cel mai recent pe lista mirărilor mele se situează demersul american de a repara centrala atomică iraniană pe care altădată aceiași americani o voiau închisă pentru că putea produce arme nucleare. America lucrului bine făcut!

Să îi urăm succes domnului Cioloș, în cazul în care cabinetul domniei sale va trece de votul de învestitură!

„Barul din Folies-Bergere“ al lui Manet și o privire care a văzut multe.