Un candidat de carieră: Meleșcanu
Dincolo de faptul, irelevant pentru resorturile campaniei, că ex-șeful SIE, Teodor Meleșcanu, a fost sprijinit pentru candidatura la prezidențiale de anonimul Partid al Dreptății Sociale și că faimosul colonel Mircea Dogaru, șeful sindicatului rezerviștilor, susține că a primit cereri de la ONG-uri de stânga să strângă semnături pentru el încă înainte ca Meleșcanu să se fi decis să intre în cursa…
Unii comentatori au speculat că el ar fi rezerva ACL în caz că principalul candidat al dreptei “nebăsiste”, Klaus Iohannis, ar fi eliminat prin decizie a justiției (dosarul ANI de incompatibilitate) sau dacă acuzația președintelui Băsescu despre ofițerul acoperit l-ar viza de fapt pe primarul de Sibiu. Cât privește baza electorală, Meleșcanu poate recruta simpatizanți PSD nemulțumiți de actualul candidat, respectiv simpatizanți PNL dezamăgiți de alianța cu PDL și nesatisfăcuți de oferta PLR-Tăriceanu, ceea ce ar servi următorului clasat în sondaje după Tăriceanu, respectiv Elena Udrea. La rigoare, Meleșcanu ar putea atrage și electori din sfera PMP-PDL cărora le-ar surâde planul lui de modificare a Constituției astfel încât mandatul de președinte să revină la 4 ani și viitoarele alegeri prezidențiale să fie organizate în 2016 – sau pur și simplu ar promova această temă în cursul campaniei, spre a obișnui publicul cu ea. Meleșcanu s-a declarat, de altfel, dispus să-și scurteze mandatul în acest sens, așa cum și președintele Băsescu s-a declarat în 2011 gata să renunțe la mandat în 2012 dacă se revizuiește Constituția astfel încât parlamentarele să se suprapună din nou cu prezidențialele.
De altfel, dacă premierul Ponta l-a tratat pe Meleșcanu cu politețe prudentă, denumindu-l “candidat elegant”, vicepremierul Liviu Dragnea a sugerat ostil că nimeni nu se “aruncă într-o soluție electorală pe care sigur nu o poate câștiga” decât dacă are “o motivație foarte tare sau o solicitare pe care nu poate să o refuze”.