Un antreprenor român care exportă în Orientul Mijlociu: În România nu prea mai există industrie
Exportul a devenit una dintre puținele opțiuni de supraviețuire a firmelor românești din industrie, iar piețele din Orientul Mijlociu sunt visul oricărei companii producătoare.
“DACĂ NU AI FIRME LOCALE PUTERNICE, NU CONTEZI”, spune Ion Andronache, acționarul majoritar și directorul general al firmei Syscom 18, cu activități în domeniul automatizărilor industriale și al sistemelor de măsurare. Ion Andronache vorbește despre cum ar trebui să arate filosofia de business a unei țări și practic cât de importantă este experiența antreprenorială în dezvoltarea unei economii. Din biroul său de pe Calea Plevnei din București, plin de diplome și de distincții câștigate în ultimele două decenii, Andronache vede economia prin ochii unui antreprenor care a trăit și euforia de după Revoluție, și hiperinflația din anii ’90, și boomul economic, dar și criza financiară din ultimii ani.
COMPANIA PE CARE O CONDUCE ȘI CARE REALIZEAZĂ APLICAȚII ATÂT PENTRU INDUSTRIA PETROLULUI ȘI GAZELOR, cât și pentru domeniile alimentar, al apei, cimentului, ceramicii, medicamentelor sau metalurgiei, importă din Statele Unite sau din Europa de Vest componentele produselor, iar în România se ocupă de partea de proiectare, asamblare, software și testare metrologică. „În România nu prea mai există industrie, în afară de petrol și gaze„, spune Andronache cu vizibile urme de regret, arătând că înainte de Revoluție România producea inclusiv astfel de componente pentru sisteme de măsurare sau automatizări.

Syscom 18 a fost înființată chiar imediat după Revoluție, în 1991, având 18 asociați, toți angajați ai Institutului de Proiectări și Automatizări (IPA) care lucrau într-o secție de calculatoare de proces. Fiecare dintre angajați a venit cu salariul pe o lună ca aport la înființarea firmei, iar capitalul cu care au pornit a fost unul mic, aproape de minimul obligatoriu din acea perioadă pentru deschiderea unui business. „Prima problemă când am deschis firma a fost că nu știam ce să facem. Fiecare dintre noi a venit cu câte o idee, ne-am gândit inclusiv să vindem cămăși, dar până la urmă am decis să mergem în direcția în care și lucrasem până atunci„, își amintește Andronache.
ASTFEL, AU ÎNCEPUT CU DISTRIBUȚIA DE COMPONENTE ELECTRONICE, iar ulterior au făcut proiectare și dezvoltare de software de proces. Primele contracte, încheiate cu institutele de proiectare sau cu micile fabrici din țară, erau de ordinul miilor de dolari, dar în perioada ’94-’95, asociații firmei Syscom 18 au început să înțeleagă mai bine businessul și să crească. Deja la finalul anilor ’90 lucrau cu clienți mai mari, precum Petrom sau fabricile de ciment din România, iar în 2000 au semnat primul contract cu Romgaz.

Tot în 2000 compania a făcut și primul export în Siria, livrare despre care Andronache spune acum că fost „accidentală„. „Prin 2005-2007 am început să fim mult mai activi pe piețele externe, să mergem la expoziții, să facem vizite în străinătate și să purtăm discuții cu potențiali parteneri din exterior„, afirmă Andronache, adăugând că i s-a părut un pas normal ieșirea în străinătate. Primele piețe pe care Syscom 18 a intrat au fost țările arabe, cu resurse importante de petrol și de gaze.
Firmele românești sunt privite diferit de arabi, remarcă antreprenorul: dacă în Arabia Saudită sau în Emiratele Arabe Unite e relativ greu să pătrunzi ca și companie din Europa Centrală și de Est, având în vedere că sunt preferate companiile din Europa de Vest sau din Statele Unite, pe piețe precum Siria, Iordania, Iran sau Irak, românii au un renume foarte bun. Până acum, Syscom 18 a livrat produse pe piețe precum Congo, Arabia Saudită, Irak, Bahrein sau Emiratele Arabe Unite.