Un adevar care tine de cald

Asa s-a intamplat in acest an cu Doris Lessing (Nobelul pentru literatura), asa s-a intamplat cu Al Gore (Nobelul pentru pace). In cazul acestuia din urma, argumentul care invoca ratiunile politice chiar nu isi are rostul. Acordarea unui Nobel pentru pace (capatat, e drept, pentru avertismentele laureatului privind amenintarea incalzirii globale, iar nu pentru ca a stavilit vreun razboi oarecare) nu doar trebuie sa tina seama de politica, ci si sa o puna in prim-plan. Iar Albert Arnold Gore (n. 1948 la Washington) este om de afaceri, dar, in primul rand, om politic. A fost membru in Camera Reprezentantilor, senator de Tennessee si vicepresedinte al SUA (unanim considerat drept unul dintre cei mai activi si mai influenti din istoria tarii) in timpul mandatului lui Bill Clinton. Interesat, inca din vremea vicepresedintiei sale, de problemele de mediu, sustinand puternic semnarea de catre SUA a Tratatului de la Kyoto. In anul 2000, este desemnat de Partidul Democrat sa participe la cursa pentru postul de presedinte si, in ciuda faptul ca pe aproape intreaga durata a campaniei este dat ca favorit, pierde „la mustata“ in fata adversarului sau, George W. Bush. Desi dupa 11 septembrie 2001 il sustine pe fostul sau rival, Gore ia in curand o distanta serioasa fata de administratia republicana si se dedica activismului in domeniul protectiei mediului. Cea mai importanta realizare a sa in domeniu, dupa ce, timp de cinci ani, a batut Statele Unite in lung si-n lat tinand conferinta dupa conferinta, este documentarul „An Inconvenient Truth“ (in regia lui David Guggenheim), in care joaca simultan rolurile de actor si de povestitor si in care exemplifica efectele incalzirii globale. Pe 25 februarie, filmul a primit premiul Oscar pentru cel mai bun documentar. Cartea lui Gore cu acelasi titlu, aparuta anul trecut, este un addendum la pelicula laureata. Mesajul este ca ne-au mai ramas doar cateva zeci de ani ca sa evitam o catastrofa planetara, iar volumul pare, in multe dintre elementele sale, mult mai convingator decat filmul.

AL Gore, „Un adevar incomod“,
Editura RAO, Bucuresti, 2007

Noutati

Despre marile conspiratii, altfel

In prezentarea editorului, la fel de bascalioasa si de descurajanta pentru pofta de conspiratii a oamenilor de rand ca si cartea insasi, se spune: „Biserica Catolica nu stie nimic despre aceasta carte. Nimeni nu a incercat sa interzica aparitia acestei carti! E foarte putin probabil ca aceasta carte sa devina un film de succes cu Tom Hanks in rolul principal“. Aceasta contrareclama sau marketing in raspar e, de fapt, o nada perfecta pentru aceia, tot mai multi, care s-au saturat de Dan Brown si de misterele sale. Si asta pentru ca Tom Eaton, „cel mai important scriitor care s-a nascut in oraselul Kenilworth in ultimii patru sute de ani“, realizeaza o deliranta parodie dupa Codul lui Da Vinci. Totul incepe intr-un muzeu (Galeriile nationale din Cape Town), cu o crima oribila: directorul sud-african este ucis cu sange rece.

Tom Eaton, „Codul cavalerilor“,
Editura Tritonic, Bucuresti, 2007


Seducatoarea sedusa

Anna Maxted, autoarea acestui roman chick-lit tipic, s-a afirmat ca jurnalista freelance la Cosmopolitan, Esquire sau Daily Telegraph si a patruns in librarii cu niste carti de self-help, cu titluri cat se poate de graitoare pentru priceperea si aria de preocupari ale autoarei („How to Have Him Begging for More“ sau „How to Seduce Your Dream Man“). Succesul lor l-a indemnat pe un editor britanic sa-i propuna un roman pentru femei, intreprindere la care Anna s-a inhamat cu voie buna, dar si cu un dram de inteleapta circumspectie: „Daca nu se vinde, ma las de meserie!“. Ei bine, s-a vandut, asa ca autoarea a recidivat pe taramul fictiunii (de cinci ori). Prezentul roman descrie problemele unei june londoneze de douazeci si ceva de ani, Natalie Miller, care este complet lipsita de entuziasm in privinta iubitului ei, Saul. In momentul in care este parasita de ultima ei prietena, Babs (care indrazneste sa se casatoreasca), Natalie se arunca in bratele unui baiat rau, care o invata cum sa fie, la randul ei, rea.

Anna Maxted, „Alergand pe tocuri“,
Editura Humanitas, Bucuresti, 2007