Turnatori si forjori

Presiunea mass-media a luat locul CNSAS in deconspirarea fostilor informatori ai Securitatii, fiecare zi marcand adaugarea unui nou element menit sa nasca dezbateri si incriminari. Cam de fiecare data cand cate un nume de suspect dintr-o anumita categorie profesionala a iesit la iveala, acesta s-a dovedit suficient pentru generalizare, astfel ca accentul campaniei de deconspirare s-a mutat pe rand de la ziaristi la comandantii de nave, profesori, sportivi, PD-isti, conservatori, PRM-isti, iar lista e de asteptat sa se lungeasca in perioada urmatoare.

Desigur, fiecare categorie isi binemerita locul prin cel putin un exponent vizibil in plan public. Primul dintre ei a fost presedintele Basescu, care s-a aparat constant de banuielile de colaborare cu Securitatea („nici un ofiter de Securitate n-a reusit sa conduca o nava“) – in ciuda unor inscrisuri oficiale care-l leaga de Directia de Contrainformatii Militare, dar in lipsa unui dosar pe numele sau. Aceasta situatie a incurajat pana acum nu putine voci, cea mai sonora fiind cea a liderului conservator Dan Voiculescu, sa lanseze din nou acuzatii la adresa sefului statului. Mai jos de presedinte, risipirea brumei de incredere publica in exponentii vietii politice a continuat: Mona Musca a primit un vot de blam din partea PNL si un altul din partea unei mari parti a societatii civile; presedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu-Quintus, a demisionat dupa ce s-a reamintit ca a fost informator, iar doi membri ai aparatului de lucru al Executivului au fost somati sa-si asume trecutul de ofiteri de Securitate.

Febrilitatea campaniei de deconspirari a fost sustinuta de replica partidelor coalitiei, care au anuntat ca membrii lor ex-colaboratori ai Securitatii isi vor pierde dreptul de a mai reprezenta formatiunile politice din care fac parte. Fara a surprinde pe prea multi, scenariul nu s-a repetat la nivelul opozitiei: pe de o parte, PRM anuntase deja in urma cu doua saptamani ca este primitor universal de securisti, iar PSD s-a declarat sceptic cu privire la utilitatea intregii campanii de „vanatoare de vrajitoare“.

O explicatie a analistilor pentru acest din urma caz a fost ca in tabara social-democrata nu sunt de asteptat prea mari surprize, de vreme ce PSD a detinut de-a lungul timpului o mare parte din gestiunea dosarelor, pe care a si avut ragazul necesar sa le „trieze“.