Tu ești CEO, dar și acționarul principal al companiei. Te-ai gândit la momentul în care tu, ca acționar, trebuie să renunți la tine ca CEO?

La emisiunea Viața ta este un business de pe Aleph Business, una dintre întrebările adresate celor care vin acolo este legată de relația dintre ei ca CEO versus ei ca acționari principali. Te-ai gândit la momentul în care tu, ca acționar principal, trebuie să renunți la tine (să te dai afară) din poziția de CEO? Este o întrebare la care unii s-au gândit, dar încă nu vizualizează acest moment.

Victor Căpitanu, CEO și acționar principal (împreună cu Andrei Diaconescu, celălalt cofondator, dețin 60% din companie) la dezvoltatorul One United, cotat la Bursa de Valori București, cu o capitalizare de piață de 2,8 miliarde de lei, adică 560 de milioane de euro, spune că mai are mult de oferit în calitate de CEO, mai poate să aducă valoare adăugată companiei, așa că speră ca acest moment în care acționarul principal, adică el, să renunțe la el în calitate de CEO, să fie mult mai încolo. Adrian Mihai, CEO, dar și unul dintre partenerii de la Fan Courier, un business de peste 200 de milioane de euro pe an, spune că aceasta ar putea să fie o situație extrem de interesantă, dar acum nu are un răspuns. De altfel, menționează el, ceilalți doi parteneri din companie au început să-i atragă atenția că el este CEO și trebuie să ia decizii în această calitate, și nu în calitatea de acționar.

Patronii, antreprenorii români sunt de-abia la început și încă nu știu cum să trateze aceste probleme, adică când trebuie să renunțe la conducerea executivă pentru că nu mai sunt un activ, ci un pasiv. Pentru că avem prea puțini ani de capitalism, patronii care sunt și directori generali confundă compania pe care o conduc cu propriul lor buzunar și de aceea fac multe greșeli. Doar este compania mea, este răspunsul pentru orice decizie.

Americanii, cu o istorie de 300 de ani în capitalism, au găsit varianta în care se departajează apele între interesul acționarului și interesul companiei. Ei au găsit varianta boardului de directori, adică consiliul de administrație, în care unii membri sunt propuși și aduși de acționari, iar alții sunt independenți. Din acel moment, membrii boardului sunt răspunzători de binele companiei, nu de binele acționarilor. Acesta este un concept destul de greu de înțeles, dar la americani funcționează. Membrii boardului trebuie să ia decizii în favoarea companiei și pentru binele ei, și de aceea de multe ori intră în conflict cu interesele acționarilor. Lumea businessului din America este plină de astfel de conflicte.

Spre exemplu, Steve Jobs a fost dat afară de la Apple deși era unul dintre acționarii principali, pentru că boardul a considerat că ideile lui sunt în conflict cu firma. Peste ani, Steve Jobs s-a reîntors în companie cu idei și forțe proaspete. La Uber, fondatorul și acționarul principal, Travis Kalanick a fost dat afară din poziția de CEO de către board, care a considerat că este mai bine să aducă pe altcineva, din afara companiei, care să conducă operațiunile executive. La Microsoft, Steve Ballmer, unul dintre acționarii principali, a fost ejectat după 14 ani din poziția de CEO, pentru că la un moment dat boardul a considerat că el nu mai poate aduce nicio valoare adăugată companiei. Probabil că și Ballmer, în calitate de acționar, a votat pentru demiterea lui din poziția de CEO. Și a fost o decizie bună să fie adus alt CEO, Satya Nadella, care a reușit să întoarcă crucișătorul american și să facă din el o companie de peste 2 miliarde de dolari.

În România, cu excepția companiilor cotate la Bursă, încă nu avem o cultură a boardului, acolo unde directorii trebuie să ia decizii independente, pentru binele firmei, și nu pentru binele unuia dintre acționari. Misiunea board-ului este de a supraveghea activitatea executivă a managementului și de a nu-l lăsa să greșească pe CEO. Un board nu trebuie să aprobe toate deciziile CEO-ului, chiar dacă acesta este acționarul sau unul dintre acționarii principali. Boardul trebuie să se gândească la decizii strategice, astfel încât acestea să aducă o valoare adăugată cât mai mare companiei. Noi încă suntem pionieri în modul de administrare a companiilor, iar patronii, antreprenorii vor să fie tot timpul CEO, astfel încât să poată lua decizii singuri, fără să-i mai întrebe cineva de sănătate. Când ești o companie mică, acest model funcționează. Dar pe măsură ce compania crește, trebuie să mai fie și alți ochi care să urmărească această evoluție.

Ca să pregătească această tranziție, Adrian Mihai de la Fan Courier spune că prima dată vor să-și facă un board of advisors, iar apoi acesta să se transforme într-un consiliu de administrație, cum este în afară. Indiferent cum va arăta structura de conducere a unei companii, una din întrebările cele mai complicate pentru un acționar este să afle când trebuie să-l determine pe CEO, care este el, să pună punct acestei poziții pentru că nu mai aduce valoare adăugată, pentru că nu mai este un activ pentru companie, ci a ajuns un pasiv.

(cristian.hostiuc@zf.ro)